Creștinii ortodocși celebrează astăzi Joia Mare, numită și Joia Neagră sau Joia Patimilor. Este momentul în care ni se amintește că Iisus Hristos a spălat picioarele ucenicilor, gest care a devenit un simbol al smereniei creștine.
Astăzi se vopsesc ouăle în roșu și există o serie de interdicții în tradiția ortodoxă, cum ar fi să nu spălăm haine sau să nu mâncăm urzici. În această seară, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba numită Denia celor 12 Evanghelii, texte în care sunt evocate Cina cea de Taină, patimile Mântuitorului, trădarea, procesul și răstignirea Sa.
Tradiții în Joia Mare
În Joia Mare, dimineaţa, oamenii merg la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească. Seara, are loc slujba celor 12 Evanghelii, iar lumea merge la biserică îmbrăcată în haine de doliu, făcute din pânză albă şi cusute cu negru, conform crestinortodox.ro, preluat de Agerpres.
Tot acum se duce la biserică pâine, care va fi sfinţită de preot, stropită cu vin şi împărţită enoriaşilor în noaptea de Înviere. Se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.
În majoritatea gospodăriilor româneşti, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale şi înroşirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti. Se spune că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată.
Joimărița
Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriţa. Joimăriţa sau Joimărica este un personaj întâlnit doar în mitologia românească. Conform crestinortodox.ro, a fost, la origini, o zeitate a morţii, care supraveghea focurile din Joia Mare, dar ulterior a devenit un personaj justiţiar, care-i pedepseşte pe cei leneşi. Tradiția spune că, până în această zi, gospodinele trebuie să termine torsul şi ţesutul.
Personajul este întruchipat, simbolic, de o femeie urâtă şi puternică, deghizată într-o vrăjitoare rea, care poartă cu ea o serie de instrumente: o găleată cu jăratic, un cleşte, un ciocan, un cuţit, un vătrai, un sac cu cenuşă etc.
O altă formă de manifestare a Joimăriţei o reprezintă strigăturile peste sat. Originar din zona Ardealului, acest obicei era de fapt o denunţare satirică a abaterilor din anul anterior, cu un important rol moralizator.
Sursa: Agerpres
