Referendumul, folosit de partide în funcție de interesele politice. Iar rezultatele consultărilor populare nu sunt mereu puse în aplicare, în ciuda votului clar dat de români. Asta cred experții, care analizează cele opt referendumuri naționale din România post-decembristă. Acum ideea a revenit în prim plan ca urmare a inițiativei primarului general de a organiza o consultare populară odată cu scrutinul prezidențial din 24 noiembrie. Sunt formațiuni care speră și la un al doilea referendum la alegerile pentru Cotroceni.
Adoptarea pe repede -nainte a modificărilor legislative necesare pentru desfășurarea referendumului inițiat de Nicușor Dan odată cu primul tur al prezidențialelo i-a impulsionat pe cei din USR să ceară ca și propunerea lor de consultare populară să fie supusă la vot tot acum. Însă n-au avut succes.
Silvia Dinică, senatoare USR: „De patru ani de zile tergiversează la Senat obținerea unui raport de admitere pe această inițiativă trecură de Camera Deputaților cu patru ani în urmă. Ignoră voința a peste un milion de români care își doresc modificarea Constituției.”
Narcis Mircescu, liderul senatorilor USR: „Din nou, pe diverse motive procedurale, senatorii din arcul guvernamental PSD și PNL au respins această propunere de suplimentare a ordinii de zi. Vom continua în fiecare birou permanent să solicităm ca această inițiativă să fie pusă pe ordinea de zi și să ajungem să avem referendum în această iarnă.”
Inițiativa cetățenească vizează interzicerea ocupării de funcții publice de către persoanele condamnate penal și care nu s-au reabilitat. Social-democrații, însă, nu țin cont de nuanțe și dau exemplul unui membru USR trimis în judecată.
Florin Manole, deputat PSD: „ Înainte să aibă un referendum USR, nu ar vrea să-și aplice propriul standard membrului de prtid Clotilde Armand, care este urmărită de DNA, și totuși deschide lista de la Senat, de la București, a USR?”
Iar liberalii spun că USR încearcă de fapt să câștige electoral.
Florin Roman, deputat PNL: „Sunt declarații politice. Dacă vrei să dai dovadă de seriozitate și nu de ipocrizie, te bați pentru acest proiect în fiecare zi în Parlament, nu doar când e campanie elctorală.”
Parlamentarii AUR vin cu acuze către toate celelalte partide și amintesc și de alte referendumuri.
Dan Tănasă, deputat AUR: „Încercați să-i manipulați pe oameni. Așa cum ați făcut și cu Parlamentul de 300 de aleși, tot din zona PDL, PNL, PSD și iată că i-ați păcălit pe oameni. Și în 2019 i-ați păcălit pe oameni tot cu un referendum ca să-i aduceți la vot. Cât de ridicol este situația că aceleași partide care au sabotat în mod intenționat referendumul pentru familie din 2018: USR, PSD, PNL, UDMR, aceleași partide vorbesc acum de necesitatea acestui referendum.”
Istoricul referendumurilor în România
În România post-decembristă, primele două referendumuri au fost la începutul anilor 90 pentru adoptarea noii Constituții și apoi, în 2003, pentru integrarea euro-atlantică. Au mai fost încă șase consultări populare naționale de atunci.
Traian Băsescu s-a confruntat cu două referendumuri pentru demitere în 2007 și 2012. Și-a continuat mandatul după ambele.
În 2009, Traian Băsescu a inițiat un referendum pentru trecerea la parlament unicameral cu numai 300 de aleși. A fost validat, dar rezultatele sale nu au fost niciodată puse în practică.
În 2019, într-un alt referendum pornit de la Coaliția pentru Familie se viza interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex. A fost invalidat, pentru că prezența a fost de doar 21 la sută. Ultima consultare populară națională a fost în 2019, la inițiativa președintelui Klaus Iohannis pe teme referitoare la justiție. A fost validat, iar rezultatele au fost transpuse într-un pact semnat de o parte din partidele politice.
Septimius Pârvu, expert electoral: „Pe lângă că avem un referendum, trebuie să avem și decizia politică să se întâmple ceva cu concluziile referendumului. Poate fi și un instrument populist periculos, care să conducă la efecte mai puțin fericite. Cred că în România au fost folosite în general pentru validare politică. Dacă ne uităm la efecte, vedem că de puține ori, la nivel național, ele s-au transpus în politici publice. Cred că după aceea poate fi și dezamăgitor pentru alegătorii care au votat pentru, care sunt în partea câștigătoare.”
Referendumurile referitoare la modificări constituționale ori demiterea președintelui sunt obligatorii. Celelalte, care vizează diverse teme, sunt pur consultative. Iar parlamentarii au schimbat de multe ori legea pe baza căreia o consultare populară este validată de Curtea Constituțională, în funcție de numărul de alegători care s-au prezentat la urne.
