Viețile ucrainenilor pe care războiul i-a alungat din propriile case continuă pe tărâmuri noi. Printre străini, în țările care le-au oferit adăpost, refugiații își caută un rost. A trecut un an de când încearcă să se adapteze la situații limită, un an de când au fost forțați să o ia de la capăt, mulți dintre ei, mult prea departe de cei dragi.
Anul trecut, un grup de refugiate cu experiență în învățământ se mobilizau la Constanța pentru a-i ajuta pe copiii ucraineni să continue să învețe. Între acestea Lussy, care, cu lacrimi în ochi, își amintea de clipele grele prin care trecuse.
Traducător de meserie, ea și-a luat viața la capăt. Constanța i-a devenit a doua casă. Lucrează la o asociație care-i ajută pe ucraineni să se integreze. Îi invață limba engleză, pe adulți și pe copii, și asigură comunicarea între refugiați și români.
Nu credea că războiul va dura atât, iar acum s-a resemnat cu gândul că nu își va revedea locurile natale prea curând. Nu poate uita zgomotul bombelor și sunetul sirenelor din timpul atacurilor.
Lussy, refugiată din Ucraina: Săptămâna trecută, ieșeam de la birou și am auzit un avion, zbura foarte jos și era întuneric și nu puteam să văd ce e, să mă asigur că e ok. Mi-am reamintit totul de parcă a fost ieri, aceste amintiri nu se vor ștearge niciodată.
O despart mii de kilometri de cei dragi. Mama și bunicii s-au refugiat în Germania și singura modalitate de comunicare este prin apel video. Nu există zi în care să nu își vorbească și să spere că într-o zi vor fi din nou împreună, la ei acasă, în Ucraina.
Recunoaște că timpul nu a trecut prea ușor, dar e mulțumită că ea, familia și prietenii ei sunt în viață.
Lussy, refugiată din Ucraina: Cât timp încercăm să luptăm cu circumstanțele și credem că ne putem întoarce, în acel moment pierdem. Pentru că aceste lucruri deja s-au întâmplat, unii au pierdut mai mult, alții mai puțin, dar toți cei care am decis să trecem granița și să plecăm din țară avem deja o viață nouă și cu cât ne dăm seama mai repede că trebuie să ne adaptăm, cu atât vom înțelege că avem și aici oportunități.
La Asociația din Constanța care se ocupă de integrarea ucrainenilor, Lussy a devenit indispensabilă.
Alexandra Crivilaru, specialist relații sociale JRS România: Este prezentă în mijlocul activității încă de la începutul crizei legate d erăzboiul din Ucraina este liantul nostru către comunitate, cum îmi place mie să-i spun. De câte ori avem nevoie să comunicăm cu beneficiarii, Lucy se ocupă de organizare și comunicarea evenimentelor.
La fel ca Lussy, alte câteva mii de ucraineni și-au găsit un adăpost la noi în țară. Anna este educatoare de meserie. A ajuns în Constanța acum un an, împreună cu cele două fetițe. De câteva luni, are grijă de copiii altor refugiați, la o grădiniță.
Conform cifrelor oficiale, aproximativ 10.000 de refugiați ucraineni locuiesc acum în municipiul Constanța și împrejurimi, majoritatea femei și copii mici.
