Fostul președinte american Donald Trump, favorit pentru nominalizarea republicană la alegerile prezidențiale, a stârnit un nou scandal zilele trecute după ce a declarat că ar "încuraja" Rusia să atace oricare dintre aliații NATO ai SUA care nu și-au îndeplinit obligațiile financiare. Trump s-a „remarcat” în trecut pentru criticile sale la adresa Alianței Nord-Atlantice (NATO). În anul 2018, în calitate de președinte, Trump și-a exprimat fățiș reticența față de apărarea unui stat membru al Alianței în fața unei agresiuni externe. NATO este o alianță politico-militară care are la bază principiul apărării colective, iar o nerespectare a acestui principiu, încapsulat în Articolul 5 al, ar submina însăși rațiunea de a fi a Alianței.
Ce este NATO?
Statele Unite au fost principala forță din spatele formării NATO la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (1949). Alianța a fost concepută pentru a consolida inițial securitatea Europei de Vest în contextul comportamentului agresiv al Uniunii Sovietice. În timp, Alianța s-a extins, de la 12 state inițiale, ajungând astăzi la 31. Unii comentatori afirmă că extinderea Alianței spre granițele Rusiei au alimentat anxietatea Moscovei, în timp ce alții susțin că, dimpotrivă, extinderea Alianței a descurajat un comportament revizionist a Kremlinul în rândul statelor ex-sovietice care au intrat în NATO după 1989, în special Estonia, Lituania și Letonia.
Alianța se bazează pe principiul apărării colective, ceea ce înseamnă că un atac asupra unui stat membru este considerat a fi un atac asupra tuturor. Până în prezent Articolul 5 a fost activat o singură dată, în 2001, în semn de solidaritate cu Statele Unite după atentatul terorist de la World Trade Center. NATO nu are forțe armate proprii și depinde de armatele statelor membre.
Poate un președinte american să refuze să ajute un aliat NATO?
În calitate de comandant suprem, președintele SUA decide dacă armata americană va lupta sau nu. În cazul în care un aliat este atacat, NATO va lua "măsurile pe care le consideră necesare" pentru a proteja zona Atlanticului de Nord, conform Articolului 5 din Carta sa.
Acest limbaj oferă liderilor o cale de a nu întreprinde acțiuni militare dacă un aliat este atacat, a declarat politologul Joshua Shifrinson, potrivit The Washington Post. Această flexibilitate "creează riscul ca Trump să se dea la o parte dacă ceva merge prost", a mai spus Shifrinson, profesor asociat la Universitatea din Maryland.
Care este rolul (și costul) SUA pentru NATO?
În 2006, miniștrii Apărării din statele membre NATO au convenit ca fiecare țară să cheltuiască aproximativ 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare.
Statele Unite au cheltuit 860 de miliarde de dolari, adică 3,49% din PIB, pentru apărare în 2023, potrivit estimărilor NATO. Împreună, restul statelor membre cheltuiesc mai puțin de jumătate din cheltuielile de apărare ale SUA. Potrivit NATO, Statele Unite furnizează, de asemenea, servicii de informații, supraveghere și recunoaștere; realimentare în aer; apărare împotriva rachetelor balistice; și echipamente electromagnetice aeriene.
Sentimentul că Statele Unite au făcut mai mult decât partea lor echitabilă pentru NATO nu este nou și nici nu este susținut doar de administrațiile republicane. În 2011, Secretarul Apărării din administrația Obama, Robert M. Gates, a reproșat dependența Europei de puterea militară americană în timpul unui discurs de adio.
El a condamnat în acel moment și reducerea cheltuielilor militare în rândul aliaților Europeni. Trump a dus acest discurs la un alt nivel. După discursul lui Trump de sâmbătă, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că alianța rămâne pregătită și capabilă să se apere.
