Sunt încă proaspete în minte imaginile cu revenirea în țară a luptătorilor români care au activat în iadul din Congo. Iar povestea lor pare desprinsă dintr-un film. Regizor este Horațiu Potra, pentru că el este cel care le-a oferit contracte, după cum au precizat mai multe surse, inclusiv unii dintre luptători, pentru Euronews.
Figurile acestor luptători, pe care lumea îi numește mercenari, ascund multe, dar în același timp, spun multe.
În direct la Euronews, jurnalistul de investigație Victor Ilie, care a documentat în detaliu aceste misiuni, a dat unele detalii surprinzătoare.
Cum au ajuns luptătorii români în Congo
Victor Ilie, jurnalist de investigație: „Oamenii ăștia nu au avut asigurare de muncă. Ba mai mult, și-au văzut contractele abia când au ajuns în Congo. Ei nu mai pot fi angajați aici, pentru că structurile de informații nu le mai dau avize de securitate.
Dat fiind că avem un război la graniță, dacă se întâmplă ceva din partea Rusiei, noi va trebui să ne bazăm pe acești oameni pe care îi numim mercenari. Eu îi numesc contractori. Ei nu se pot întoarce la locurile lor de muncă. Cei din Ministerul Apărării, clar, nu."
Dar toată lumea se întreabă cum de au ajuns foștii militari români în această situație, în mijlocul unui conflict sângeros și în care protagoniști sunt rebelii M23, recunoscuți pentru duritatea și cruzimea lor. Toate aceste detalii au un numitor comun, care este tot Horațiu Potra.
Cel puțin în ultima jumătate de an, Horațiu Potra a intrat în centrul atenției și prin alte activități, care aveau legătură cu fostul candidat la președinție, Călin Georgescu. Potra este însă cunoscut drept un mercenar cu ștate vechi în țările africane. Interesante sunt și poveștile acelor kilograme de aur pe care el le-a trecut în declarațiile sale de avere. Multe kilograme.
Victor Ilie, jurnalist de investigație: „România nu a ajuns direct în această situație. Un cetățean român a tras alți cetățeni români după el într-o situație particulară. Horațiu Potra are o istorie întreagă în Africa, a fost contractat, în primul rând, pentru securitatea privată, pentru protecția unor mine ale unui celebru magnat, Frank Timiș. Potra a mai lucrat înainte în Africa, în Senegal, Sierra Leone, în Republica Centrafricană, în Guineea. Ce e foarte interesat este că asta este cea mai mare operație pe care el o are în Africa.
Diferența esențială între Wagner și acești oameni e că Wagner au niște interese economice acolo și reprezintă un stat, în timp ce băieții aceștia nu reprezintă un stat acolo. Wagner avea acțiuni ofensive, în timp ce acești băieți aveau doar acțiuni defensive. Wagner sunt niște mercenari și sunt contractați de diferiți dictatori din fâșia Sahel, cu diferite interese miniere acolo.
Din același spectru este doar Horațiu Potra, care are, într-adevăr, niște legături diplomatice, merge destul de des în ambasada rusă, îl postează prietenii pe Facebook. În același timp, el are și niște interese miniere. Dacă citiți pe newsletterul meu, Substack, o să vedeți că el s-a trezit cu 5 kg de aur în declarația de avere, cum aș găsi eu 50 de lei într-o pereche de blugi uitați la spălat. E destul de mult și înțeleg că statul român nu l-a controlat destul de bine nici când a aterizat cu avioanele acelea, de cel puțin două ori (n.r.: este vorba de cele două aterizări, una la Tg, Mureș și cealaltă la Sibiu)".
Un fost ambasador al României în Senegal și în alte state africane, Ciprian Mihali, a confirmat informațiile și a precizat că aceste misiuni se desfășoară în mai multe țări din zonă, care au diverse bogății miniere.
Ciprian Mihali, profesor universitar, fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest: „Imaginea (n.r.: imaginea acestor luptători români) este una negativă. Știm bine că și președinția Franței și conducerea Belgiei s-au implicat, pe căi diplomatice, pentru a încerca să aplaneze, pe cât posibil, acest conflict. Am citit un studiu foarte bun care vorbește despre două forțe paramilitare, una franceză și una românească. Prin urmare, aceste informații circulă, sunt cunoscute și la nivel diplomatic.
E o imagine care nu datează de astăzi, însă aceasta este cea mai complexă operație în care sunt implicați români. De asemenea, vă aduceți aminte că, anul trecut, spre ușurarea noastră, un prizonier român deținut multă vreme, vreo 9 ani, a fost eliberat din Mali. Există conexiuni între grupul din care făcea parte domnul respectiv și ceea ce se întâmplă astăzi. Așadar, există o rețea care acționează de multă vreme în zona africană subsahariană, în țările Africii de vest, poate mai puțin în Senegal, dar în Liberia, Coasta de Fildeș sau Burkina Faso, iar acum îi vedem în zona marilor lacuri și în Africa centrală. E aceeași rețea și ea se învârte mai mult sau mai puțin în jurul acelui om de afaceri de origine română (n.r.: Frank Timiș)."
Românul amenințat cu arma de căre rebelii M23
Unul dintre clipurile video care au ajuns în mass-media suprinde momentul în care Willy Ngoma, unul dintre liderii grupării M23, îl chestionează, cu arma în mână, pe unul dintre românii pe care i-a capturat.
Momentul este unul de o încărcătură deosebită, în care acel român se poate considera norocos că a scăpat. Liderul M23 îi reproșează că a mers în Africa pentru un salariu de 8.000 de dolari, în condițiile în care africanii abia supraviețuiesc. Episodul este analizat de jurnalistul Victor Ilie. Tot el povestește cum îi plătea Horațiu Potra pe acești foști militari.
Victor Ilie, jurnalist de investigație: „M23 este de o violență ieșită din comun. Românii s-au trezit acolo într-o situație absolut incredibilă, o situație care datează din perioada marilor colonii, când belgienii, francezii au trasat niște frontiere după cum îi mânau interesele miniere și financiare, iar oamenii ăia au ajuns acum să se certe între ei. Nici măcar nu se ceartă în limba lor, ci în franceză. Și ai noștri s-au dus să facă de pază cum s-ar duce la un lanț de hipermarketuri, ceea ce i-a cam înfuriat, mai ales că, din ce am văzut zilele astea în Goma, s-ar fi putut întâmpla de multă vreme dacă ai noștri nu și-ar fi făcut treaba pentru care Horațiu Potra i-a angajat acolo.
Ce e intersant e că, în celălalt capăt al filmării, liderul M23 îi reproșează acestui cetățean român, care s-a dus acolo să câștige o pâine, că ia 8.000 de dolari pe lună. Nu lua 8.000 de dolari. Din ce știu eu, el nu e unul dintre comandanții care câștigau peste medie, ci e unul dintre oamenii de rând care au ajuns acolo. Întrebarea se pune în legătură cu diferența de bani dintre ce i-a rămas în mână acestui băiat, care nu a fost plătit și a fost umilit acolo, și ce a ajuns la Horațiu Potra, dacă a declarat la fisc sau nu. E de datoria statului român să afle asta.
Insist, avem mai multe surse care ne-au povestit cum Potra a intrat pe aeroportul din Sibiu și pe cel din Tg. Mureș și nu au fost controlați niciodată. Ba mai mult, în perioada campaniei electorale, acești oameni au fost destul de supărați, au trebuit să se ducă să-și ia salariu de acasă de la Horațiu Potra, care i-a plătit în cash, în hârtii de 100 de dolari. Știm că, taman zilele trecute, CEC Bank i-a blocat jumătate de milion de dolari atunci când aceștia au ajuns în niște bănci care au o trasabilitate și niște politici de money laundering. Deci mai avem multe de aflat despre povestea asta."
Bogățiile miniere ale Africii, marea miză
Miza din multe zone ale continentului african este mare. De exemplu, zona Rubaya este bogată în coltan, după cum au descoperit experții ONU în aprilie 2024. RD Congo este cel mai mare producător mondial de tantal și cobalt, componente-cheie pentru bateriile vehiculelor electrice și telefoanelor mobile. Tot aici, se regăsesc zăcăminte semnificative de aur.
Despre prezența așa-zișilor mercenari români în Africa s-a tot discutat, însă multă lume se întreabă de ce România are acolo atât de mulți astfel de contractori, în comparație cu alte țări. Explicația este una politico-istorică și a oferit-o profesorul Ciprian Mihali.
Ciprian Mihali, profesor universitar, fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest: „Ieșirile și intrările din țară s-au făcut pe canale alternative, de pe aeroporturi mici, unde controlul de securitate a putut să fie foarte relaxat. E puțin probabil ca statul român să fi avut o evidență a ieșirilor și intrărilor în țară.
Acum vedem 300 de români, probabil că ei erau activi în acest moment, dar contingentul trebuie să fie mai mare. Probabil că sunt și pe alte teatre de operații din Africa. Exploatările din Nord Kivu sunt doar o parte din exploatările pe care echipele de contractori le apără în Africa. Am cunoscut cazuri ale unei asemenea exploatări între Burkina Faso și Mali, unde, la vremea respectivă, fără știrea nimănui, se aflau peste 100 de cetățeni români care apărau o exploatare minieră.
Cu siguranță că, în Sierra Leone, atunci când am fost direct intersat de acest caz, fiind reprezentantul diplomatic al României în Burkina Faso, am aflat că acesta era doar un mic contingent dintre echipele desfășurate de anumite persoane puternice, care aveau interese economice foarte directe în diferite zone din Africa.
Una dintre explicații ar putea să meargă departe în timp, până în anii 70-80, atunci când România a cultivat relații diplomatice și economice excelente cu foarte multe țări africane. Până cel puțin de curând, a existat un capital de simpatie foarte important pentru România în toată Africa, mai ales în țările care s-au revoltat împotriva lumii democratice și au ales mai degrabă versiunile socialiste, cum a fost cazul Guineei, a Republicii Congo, a Zairului de pe vremea respectivă.
Ceaușescu a fost un prieten apropiat al lui Mobutu sau al altor președinți africani și asta a permis prezența constantă a României și a românilor pe diferite șantiere, în diferite exploatări miniere, noi înșine având o tradiție minieră.
Toate acestea au fost, la vremea respectivă, foarte atent controlate de Direcția de Informații Externe, care s-a transformat în SIE și cu siguranță că multe din aceste conexiuni au fost reactivate după 1990. Chiar dacă, din păcate pentru interesele României, unele dintre relațiile bilaterale au fost afectate, au rămas totuși fire conectate.
Mai există o explicație care vine din faptul că unii oameni de afaceri români care lucraseră în domeniul minier în România, după ani 90, când s-a închis o parte din industria minieră românească, au emigrat în țări în care interesul minier era puternic, cum sunt Canada sau Australia. E și cazul lui Frank Timiș. Au mai fost scandaluri și cu Beny Steinmetz, exista o rețea israeliană la vremea respectivă. Există aceste filiere. Pentru că oamenii de afaceri s-au îmbogățit uriaș din diferite contracte cu diverși dictatori ai regiunilor respective, au permis atragerea de forțe militare care au venit să protejeze siturile unde lucrau românii."
- Cei aproximativ 290 de foști militari români au revenit din RD Congo pe 1 februarie.
- Luptătorii români au fost lăsați să treacă din RD Congo în Rwanda, țară care susține gruparea rebelă M23 în conflictul din RD Congo.
