Principalele declarații făcute de Emil Hurezeanu, ministrul de Externe al României

„La Munchen, de 61 de ani, este o conferință de securitate care la origini ținea încă din vechea paradigmă postbelică - reconcilierea germano-americană. Germanii și americanii erau organizatorii acestei conferințe. De-a lungul Războiului Rece s-au adăugat și alții, după 1989, și reprezentanții României au fost deseori acolo.”

Emil Hurezeanu, despre conferința de la Munchen: E o scenă globală

„E o scenă globală. Ceea ce s-a întâmplat la Munchen este cel mai vizibil la nivelul resetării sau schimbării de paradigmă pentru că, de fapt, dacă primul mandat al administrației Trump a fost destul de calm. Nu au fost mari mutații - personalul administrației era îm schimbare, nu au existat mari transformări.

În ultimii patru ani, cât timp au fost în Opoziție președințele Trump și echipa lui, au procedat cu totul altfel. Au existat think thank-uri, grupuri de reflecție, cărți foarte interesante.”

Emil Hurezeanu: Statele Unite se întorc spre propriile interese. Eforturile făcute pentru alții se vor restrânge

„Statele Unite se întorc spre propriile interese, cu mai multă determinare decât oricând. Asta înseamnă că banii, eforturile militare, financiare, făcute pentru alții în afara SUA, se vor restrânge.

Statele Unite își păstrează statutul de cea mai puternică putere militară și economică din lume. Și NATO și UE sunt idei, proiecții ale doctrinei americane de stabilire a multilateralismului. Și crearea ONU, Carta Națiunilor și Banca Mondială și FMI, toți pilonii postbelice sunt o emanație a SUA.

Acum putem să credem că în materie de securitate NATO va continua să-și păstreze importanța. E posibil ca SUA să se intereseze mai puțin și să fie mai indiferente în raport cu interesele europenilor care sunt chemați să cheltuiască mai mult pentru propria lor apărare, nu doar pentru propria lor prosperitate”

Hurezeanu, despre schimbările de politică externă a SUA: Acest pericol ar veni dinspre China și Indo Pacific

„E posibil ca SUA, într-o tradiție care începe de la administrația Obama, să-și reorienteze interesele politice despre ceea ce America percepe ca pericolul principal pentru ea însăși, pentru pacea ei, pentru progresul ei.

Acest pericol ar veni dinspre China și Indo Pacific. Asta se spunea pe vremuri că SUA pot să poarte un război în patru teatre de război concomitente, știm că nu mai este așa. E foarte greu spre imposibil.

SUA își direcționează eforturile spre alte zone. Și grăbirea acestei păci cu Rusia în Ucraina este dincolo de dorința manifestă a liderilor americani de a termina un război foarte dur, sângeros, vine și din dorința lor de a fixa un parteneriat deocamdată orientat spre scop, încheierea păcii în Ucraina, încheierea ostilităților din Ucraina pentru ca și alianța și parteneriatul care a funcționat între Rusia și China în acești ani să se devină mai puțin importantă.

America nu are nevoie de doi adversari ca Rusia și China.

„Din această reamenajare a hărții în mișcare face parte și România”

„Sunt întrebări deschise: cum va arăta pacea asta? O hotărăsc doar americanii și rușii, când este implicată Ucraina. Europenii și toți ceilalți aliați care au participat la efortul de război vor participa și al efortul de pace, efortul de reconstrucție”

Din această reamenajare a hărții în mișcare face parte și România”

Nu ar trebuie să fim prea îngrijorați. Îngrijorați trebuie să fim, dar să avem o îngrijorare care să ne ajute să înțelegem bine ce se întâmplă, să rămânem plastici, adaptativi la ceea ce ni se poate întâmpla tuturor”.

„Atracția democrației liberale clasice scade. Apar forțe izolaționiste. Au apărut și în SUA și în alte țări”

„Să pornim și de la principii. Nu cred că principiile vor răsturnate prin întoarcerea unei foi la o zi la alta, de la un an la altul. Sunt niște principii ale unei democrații liberale.

Oricât s-ar transforma democrația liberală și oricât ar suferi și ea în acest proces de multipolarizare care nu funcționează numai între SUA, Rusia, China, BRICS, funcționează și în interiorul societăților.

Atracția democrației liberale clasice scade, atracția UE, chiar pentru țările care au avut cel mai multe de câștigat din apartenența la UE, se pune în discuție. Apar forțe izolaționiste. Au apărut și în SUA și în alte țări.

Cred că principii ale ordinii internaționale, chiar dacă lumea se grăbește să spună: vom avea o nouă ordine internațională care nu mai e bazată pe reguli. Nu mai putem vorbi despre comunitatea internațională. Mulți persiflează globalizarea, îi spun globalism. Se vor revizui toate aceste concepte și aceste realități. A jucat un rol și criza COVID”.

Hurezeanu, despre rolul României în NATO: Jucăm un rol important în acest Flanc Estic

„NATO este cea mai sigură alianță militară și de securitate din lume. Aici sunt investiții, evoluții, baze asigurate. Noi avem bazele militare americane care au avut un rol pentru că Flancul de Est și mai ales România, zona Mării Negre, în condițiile unui război aproape de gurile Dunării, are un rol dintre cele mai importante.

Aceste evaluări ale pericolelor, ale centrelor de greutate, de natură geopolitică și securitară vor rămâne valabile. Pericolele sunt aceleași. Potențialul de contribuție la controlul pericolelor este deocamdată acesta: noi, cu polonezii, Țările Baltice, suntem vechi aliați ai SUA, prin opțiune democratică.

Jucăm un rol important în acest Flanc Estic și acum, când e vorba despre războiul de la granița noastră răsăriteană, cu siguranță și după.

„Acest flanc răsăritean, unde noi și polonezii suntem pilonii principali, va avea oricum o relevanță”

„Într-o discuție pe care am avut-o la Munchen cu generalul Keith Kellogg, emisarul special al președintelui Trump pentru Ucraina, și urmărind și rezultatele discuției pe care le-a avut la sediul Alianței la Bruxelles, luni, mai întâi cu reprezentanții României, Poloniei și Țărilor Baltice, apoi cu toți ceilalți, a vorbit explicit despre menținerea importanței în viziunea sa și a SUA a Flancului Sudic pentru securitatea regională și securitatea SUA.

Acest flanc răsăritean, unde noi și polonezii suntem pilonii principali, va avea oricum o relevanță, așa cum a avut în timpul războiului din Ucraina și în continuare după stabilirea păcii”

„Suntem pe nisipuri mișcătoare”

„Vom vedea care este rolul pe care-l vor avea europenii, dacă NATO avea un rol, probabil nu. Așa cum știm acum, suntem pe nisipuri mișcătoare. Există mai multe interpretări, mai multe mesaje. Părerea mea este că trebuie să le urmărim pe toate cu atenție, dar să nu le considerăm episoade finale ale atitudinii americane. Așa cum putem observa, deciziile definitive le ia președintele Trump însuși, cu un cerc de apropiați, de experți, unii dintre ei vor fi și negociatori în procesul de pace din Ucraina, împreună cu Rusia.

Aici e vorba despre voci care testează, voci care lansează mesaje. Un emisar pentru Ucraina, vicepreședintele Vance are proprile sale teze. De exemplu, secretarul de stat Rubio nu a exclus participarea europenilor în procesul de pace, pe când Keith Kellogg, tot la Munchen, i-a exclus pe europeni. A spus: ceea ce urmează este o poveste a americanilor cu rușii, fără europeni. Vom vedea care este versiunea finală.”

„Vom vorbi și despre prezența trupelor. Nu vor fi trupe NATO. Vor fi probabil trupe europene”

„Aici vom vorbi și despre prezența trupelor. Nu vor fi trupe NATO, nu vor fi trupe americane. Vor fi probabil trupe europene, nu toți europenii vor să trimită soldați la fața locului, după cum bine știm. Aici, Germania, după cum știm, cel puțin nu dorește asta, Polonia și nici Spania”

Discuții la nivelul UE după summitul SUA - Rusia din Arabia Saudită: „Nu exclud ca foarte repede să aibă loc și un Consiliu European”

„Sunt convins că UE, care își concentrează acum resursele de natura apărării, defensive, ce armată avem, câtă forță avem, ce putem face împreună, cum decidem împreună într-o perioadă de criză. Se întâmplă foarte repede și în ceea ce privește pe europeni. Vom mai avea întâlniri de genul celei de la Paris.

Probabil o întâlnire cu alte grupuri de țări, cu alte țări, grupuri, nu exclud ca foarte repede să aibă loc și un Consiliu European care să ia în sfârșit decizii. UE este unul dintre polii de putere efectivi astăzi. Depinde de UE să-și strunească resursele, să-și concentreze forța, să găsească crenelurile adecvate pentru participarea la această nouă lume. Cine poate ocoli Europa?”

Cum explică Emil Hurezeanu absența României de la reuniunea de la Paris: „Nu am fost numai noi cei excluși”

„Sigur că ar fi fost mai bine să fie invitată și România, dar cred că nu trebuie să dramatizăm mai mult decât e cazul în ceea ce s-a întâmplat la Paris. În ce ne privește, am avut în aceeași secvență un discurs pe care-l putem considera nedrept al vicepreședintelui Trump (JD Vance, n.r) și apoi la o zi, două, hotărârea unei întâlniri la Paris care să ne excludă.

Nu am fost numai noi cei excluși. Au participat, cu excepția Poloniei, țările net contribuitoare la bugetul UE. Polonia asigură președinția în exercițiu a Consiliului European. Există apoi acest format deja rodat care a funcționat în mai multe rânduri al așa zisului triunghi Weimar, Weimar Plus. Triunghiul de la Weimar era inițial Polonia, Germania și Franța. Se adaugăseră între timp Marea Britanie, Italia, Spania.

Au participat acum și Olanda și Danemarca. Sunt țări importante care au avut o contribuție mare și la războiul din Ucraina. De exemplu, Danemarca a contribuit mai mult la acest efort militar al Ucrainei decât Franța, Italia, Spania și Portugalia la un loc.”

Hurezeanu, despre reuniunea de la Paris: A fost organizat pentru eficiență

„Toate aceste date ne fac să credem că a fost (...) organizat în așa fel pentru eficiență, pentru eficiența discuțiilor și a clarității rezultatelor. Probabil că un grup mai mare. Nu am fost singurii care au regretat asta, chiar am criticat. Și Slovenia, și Cehia, la fel ca România, și vocile lor de protest, a ceea ce a fost perceput ca un refuz au apărut și în presa internațională. Au fost de aceeași parte cu voi.”

„Vrem să fim parte și a procesului de pace și a procesului de reconstrucție”

„Vrem până la urmă ca țările care realmente joacă un rol instrumental în război, în asigurarea securității pe continent, pe Flancul Estic, în cazul nostru, să fie parte a întregului proces. Așa cum am știut să-i ajutăm pe ucraineni în momentele lor cele mai grele și ne bucurăm de recunoștința lor, așa cum am făcut eforturi, tot așa vrem să fim parte și a procesului de pace și a procesului de reconstrucție.

Vrem să ne asigurăm că pacea în Ucraina duce la păstrarea suveranității, integrității teritoriale și a independenței acestei țări. Vrem ca ea să poată să opteze, așa cum a încercat să o facă până la începutul războiului, pentru lumea căreia vrea să aparțină, o lume a democrației.”