La Conferința de Securitate de la Munchen, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a făcut una dintre cele mai memorabile declarații, cerând liderilor europeni să înființeze Forțele Armate Europene, cu alte cuvinte o armată europeană. Președintele Ucrainei a îndemnat țările europene să nu se bazeze exclusiv pe ajutorul Statelor Unite în domeniul apărării.
Nu este prima dată când un lider european vehiculează ideea unei armate europene. Președintele francez Emmanuel Macron vorbea încă din 2018, dinaintea invaziei ruse asupra Ucrainei, despre o armată europeană. Macron avertiza atunci că europenii nu pot fi protejați fără o „armata adevărată, europeană”. „Rusia a demonstrat că poate fi o amenințare” și „Europa trebuie să fie capabilă să se apere mai bine singură”, spunea Macron. Declarațiile sale veneau în contextul în care Europa marca un secol de la finalul Primului Război Mondial.
Tot Macron stârnea controverse un an mai târziu, atunci când declara într-un interviu pentru publicația The Economist că „suntem pe punctul de a asista la moartea cerebrală a NATO”, explicându-şi opinia prin dezangajarea SUA, condusă atunci tot de Donald Trump.
În 2025, ideea unei armate europene nu mai pare un deziderat atât de greu de imaginat, în contextul invaziei Ucrainei și a modului în care administrația Trump tratează cu aliații europeni, excluzându-i de la masa negocierilor de pace. Tot mai multe voci din capitalele europene recunosc faptul că statele UE sunt slab pregătite în eventualitatea unei confruntări militare și că ar trebui să investească mai mult în apărare, temându-se de posibilitatea ca Statele Unite să nu își respecte angajamentul față de NATO în eventualitatea unui atac din partea Rusiei.
De altfel, chiar Donald Trump a declarat atunci când încă era candidat la președinția SUA că “ar încuraja Rusia să facă ce naiba vrea” și să atace aliații NATO care nu își îndeplinesc obligațiile financiare. Lipsa de încredere în ceea ce privește voința Statelor Unite de a-i apăra, dublată de acțiunile recente ale administrației de la Washington în ceea ce privește negocierile de pace din Ucraina, i-ar putea împinge pe europeni către implementarea conceptului de „autonomie strategică”, enunțat de Macron în urmă cu câțiva ani.
Ce state au cele mai puternice armate din Europa?
Marea Britanie și Franța dețin în acest moment supremația în ceea ce privește forțele militare de pe Continent. Însă și alte puteri vin din urmă precum Italia și Germania.
Potrivit globalfirepower.com, Marea Britanie are a șasea cea mai puternică armată din lume și prima din Europa. Forțele navale ale Marii Britanii însumează un tonaj de 394.043 tone și includ distrugătoare, fregate, submarine, nave de patrulare și două portavioane. Forțele aeriene ale Marii Britanii însumează 631 de aeronave de toate tipurile, de la avioane de vânătoare, la elicoptere de atac și de transport. Forțele terestre dețin 227 de tancuri, dintre care 159 gata de luptă, precum și alte tipuri de blindate. Britanicii dețin unele dintre cele mai performante tancuri din lume - Challenger 2. Unele dintre acestea au fost trimise și Ucrainei. De asemenea, britanicii au și rachete Storm Shadow folosite de ucraineni împotriva forțelor ruse. Totodată, Marea Britanie este o putere nucleară.
Franța are cea mai mare flotă din Europa, în ceea ce privește tonajul potrivit globalfirepower.com. Vorbim despre 428.765 de tone. Totuși, comparativ cu Statele Unite, flota franceză este de 10 ori mai mică dacă ne uităm la tonaj. (4.168.037 tone pentru SUA). Francezii, spre deosebire de britanici au doar un singur portavion, însă dețin 11 distrugătoare, 11 fregate și 9 submarine. De asemenea, francezii au mai multe tancuri în stare de luptă – 172 și mai multe aeronave – 976. Tancul de luptă principal al francezilor este Leclerc. De asemenea francezii folosesc și ei rachete Storm Shadow / SCALP. La fel ca și Marea Britanie, Franța este și ea o putere nucleară.
La doar câteva zile după ivadarea Ucrainei, cancelarul german Olaf Scholz a promis să revitalizeze armata germană, care fusese în mare parte neglijată de la sfârșitul Războiului Rece.
Elementul central al acestui plan a fost promisiunea unei injecții financiare de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea forțelor armate. Dar experții și ofițerii militari spun că „Zeitenwende", sau „schimbarea de eră", promisă de Scholz este prea puțin vizibilă. Momentan, deși este în ascensiune, Germania se află pe locul 14 mondial în ceea ce privește forțele armate. Țara are 222 de tancuri în stare de luptă. Flota germană are un tonaj de 228.552 de tone, însă nu deține nici un portavion. Tancul de luptă principal al Germaniei este Leopard 2. Acest model a și fost trimis ucrainenilor. Germania nu deține arme nucleare, spre deosebire Franța și Marea Britanie.
Provocări
Chiar dacă combinate, forțele militare ale Europei s-ar putea ridica la nivelul marilor puteri, există numeroase provocări în ceea ce privește funcționarea lor pe deplin. De pildă, principala întrebare e cine ar conduce aceste forțe militare? Cu siguranță marile puteri, Franța și Marea Britanie vor avea pretenția să se afle la cârma acestor forțe. Celelalte puteri ar putea să nu fie însă de acord cu o conducere franco – britanică.
Alta provocare e legată de modul în care statele membre ar contribui la această armată europeană. În prezent nu toate statele contribuie în mod egal în ceea ce privește cheltuielile cu apărarea. Ținta de 3% din PIB pentru NATO nu a fost atinsă în ciuda presiunilor Statelor Unite. O armată europeană ar avea nevoie de finanțarea statelor membre și aici se pune întrebarea dacă aceste state vor contribui în mod egal?
În fine, un ultim posibil obstacol ar fi legat de depășirea naționalismelor în favoarea unui curent pan-european. Momentan o mulțime de state europene gândesc în termeni naționali și favorizează armatele naționale, nu o armată generală a Europei. Depășirea acestor mentalități reprezintă un obstacol major în contextul construirii acestei armate europene.
