Cum poți combate măcar puțin stresul vremurilor în care trăim? În primul rând prin a-ți oferi momente de deconectare de realitatea mult prea gălăgioasă. Uneori, lectura unei cărți poate face minuni. Chiar dacă nu mulți cred în acest lucru. Avem o recomandare de carte pentru aceia care nu au renunțat să iubească… poveștile.
Trăim într-un timp al scrisului agresiv și al insultelor pe platformele de socializare, un timp al comunicării și informației care par că și-au pierdut propriul sens. Iar asta este un motiv mai mult decât suficient pentru a căuta refugiul… în cărți.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Pasionații de lectură știu ce înseamnă un roman epistolar și se gândesc cu siguranță la „Suferințele tânărului Werther” de Goethe sau la „Legăturile Periculoase” ale autorului francez Choderlos de Laclos. Scrisă ca o serie de scrisori este și cea mai recentă carte semnată de autorul român Radu Paraschivescu.”
„Brățară pe glezna ta”, mai mult decât o poveste de dragoste
„Brățară pe glezna ta”, volumul semnat de Radu Paraschivescu nu este un roman care are ca temă doar dragostea. Este și o carte care vorbește despre singurătate, despre finitudine, despre emoțiile umane, la distanță. Iar în aceste vremuri gălăgioase, primejdioase chiar, volumul este asemeni unui cireș care se încăpățânează să înflorească... în mijlocul iernii.
Radu Paraschivescu, scriitor: „Da, mă bucur în primul rând că asemănați cartea asta cu un cireș. Atenție, nu toate fructele sunt dulci și pietroase, cum ne-ar plăcea nouă. Și în al doilea rând, că spuneți că nu e o carte doar de dragoste. Nu, nu e, e despre multe alte lucruri. Nu mi s-a părut nimic nepotrivit în a scrie ceva. Și liric, și tandru, și abrupt, și vertiginos și de multe feluri în forfota din jurul nostru. În primul rând că în momentul când am început eu scrisul la cartea asta, lucrurile păreau calme. Aveam cazurile clasice de impostură, de inadecvare, de discurs fracturat de logică deficitară ș.a.m.d. Aveam crizele obișnuite pe scena publică, nu apăruse nimic contrariant, nimic exotic în tot ce are acest cuvânt mai rău și n-a trebuit decât să-mi văd de carte în momentul în care au apărut aceste povești.”
Pierduți în malaxorul infernal al comunicării online, abia dacă ne mai auzim propriile gânduri. Scrisul frumos, elaborat, s-a pierdut în plasa uriașă a internetului. Un motiv în plus pentru a te bucura de lectura unei cărți scrise asemeni unei înlănțuiri de scrisori. Cum spune chiar autorul: „este o geografie a tandreței”.
Radu Paraschivescu, scriitor: „E o poveste până la urmă, și lumea, deși-și petrece timpul pe rețelele sociale, nu cred că s-a săturat de povești. E adevărat, poveștile au multe imagini acum, sunt mai ușor de digerat, sunt mai puțin cronofage. Dar există un public care întârzie în captivitatea acestor povești scrise, care au 100, 200 sau 300 de pagini, asta are 200 și ceva. Deci nici măcar nu e o carte groasă. Și bănuiesc că mai sunt oameni ca mine și încă mulți care au crescut cu povești scrise de alții, spuse de alții și care de aici au deprins obiceiul ăsta de a spune și ei povești. Sau sau de a le scrie. Prin urmare, da, e o recomandare. Și nu doar de conjunctură. Și nu doar pentru că vin sărbătorile, ci pentru că povestea e un combustibil fără de care mașina noastră merge mai greu.”
