Vine vacanța de vară, iar copiii vor avea mai mult timp pentru micile lor pasiuni. Desenul ar putea fi una dintre acestea. Mai ales dacă părinții îi încurajează pe cei mici să îmbine jocul cu creativitatea. În cazul ilustratoarei Cristiana Radu, încurajările părinților au dat roade.
Dacă privești ilustrațiile realizate de Cristiana Radu, ai senzația că desenele ei au inventat zeci de culori noi. Culorile unor lumi magice, pe care ilustratoarea le creează, în atelierul ei.
Cristiana Radu este una dintre cele mai cunoscute ilustratoare de cărți pentru copii. Desenează de când era foarte mică, din anii `80 ai comunismului, când să întreții o pasiune precum desenul presupunea, în primul rând, să faci rost de acuarele serioase. De atunci, desenul a devenit viața ei, cariera ei, modul ei de a trăi.
„Chiar este viața mea, de când sunt foarte mică, pur și simplu pe vremurile acelea gri nu prea aveam ce să facem. Rămâneam singură acasă și desenam foarte mult. Și a fost un mod de a trăi întâmplări la care nu aveam acces, (...) pur și simplu de a-mi inventa povești, de foarte mică. (...) Culorile nu erau atât de bune ca cele pe care le găsim astăzi, dar existau culori. Că desenam cu creta, că erau nu știu ce acuarele pe care mi le dăduse nașa mea, erau niște acuarele chinezești de bună calitate, dar la care țineam ca la ochii din cap, mi se păreau o minune. Și nu era nevoie de mai mult. Doar de puțină imaginație și de plăcerea de a lăsa semne pe hârtie, sau pe orice altceva”, spune desenatoarea Cristiana Radu.
Desenele Cristianei sunt printre preferatele autorilor de carte pentru copii. Ea este cea care i-a dat viață, grafic, Domnișoarei Poimâine. Însă indiferent care este destinația ilustrațiilor sale, stilul ei este de neconfundat.
„Stilul nu ți-l găsești tu, te găsește el pe tine, și probabil că e legat de preocupările mele în general. Mie îmi place foarte mult detaliul, miniatura. Îmi place stampa japoneză foarte mult, am o afinitate cu acel spațiu cultural, și probabil că acestea se văd și în ceea ce desenez eu, chiar dacă nu are direct legătură cu lumile respective”, mai spune artista.
O simplă joacă a copilăriei poate deveni un drum în viață. Există totuși un mic secret: dacă un copil are talent, încurajarea părinților, dar și a școlii, sunt esențiale.
„Primul lucru este ok, copilul să aibă niște materiale bune, eu cred că merită investiția. Copilul poate învăța să nu le stoarcă jumătate de tub din prima și cum le folosești, cum te joci și ce frumoasă este joaca asta, dar este o tendință naturală a copiilor de a lăsa semne, de a crea lumi, efectiv de a intra în acea lume, e foarte plăcut să știi că e teritoriul tău. Acela este regatul tău și tu faci ce vrei acolo. Deci sfatul meu acesta este, primul. Apoi, în cazul meu, părinții erau foarte entuziaști când desenam, era wow, ce tare, ce fain, deci contează mult să existe și această plăcere a părintelui, de a descoperi ceva în povestea pe care o spune copilul și de a fi mândru de ce spune copilul. Și apoi, desigur, depinde de fiecare copil cum îi canalizează dorința de joc și de creativitate.”
