Cine este domnișoara Poimâine? Și de ce balaurii au mai multe capete? Sigur că pentru un adult întrebările pot să pară lipsite de sens. Pentru copii, însă, sunt întrebări cât se poate de firești. Adina Rosetti, una dintre cele mai cunoscute scriitoare de cărți pentru copii din România, a răspuns la întrebări în paginile cărților sale. Ce mai citesc copiii sau ce ar trebui să citească? Aflăm chiar de la autoarea Adina Rosetti.
Cu scriitoarea Adina Rosetti este o bucurie să te întâlnești, nu doar pentru că este una dintre autoarele de cărți pentru copii cu o imaginație extraordinară, ci și pentru entuziasmul pe care îl are atunci când povestește despre literatura destinată celor mici. Este autoarea care a inventat-o pe celebra domnișoară Poimâine.
Are doi copii, ambii, cititori împătimiți și ambii, cu preferințe literare, diferite de așteptările Adinei.
Adina Rosetti, scriitoare: „Am o cititoare, fetița cea mare citește, dar ea citește cu totul alte lucruri. De fapt, copiii din generația asta, cei care citesc cu totul alte lucruri decât citeam noi, deși ne-ar plăcea să reia lecturile noastre din copilărie și din adolescență. Acum ei au cu totul alte preferințe și am și un mic cititor de benzi desenate și romane grafice și mi-a deschis și mie apetitul pentru acest gen, pe care eu nu l-am cunoscut când eram de vârsta lor. Oricât am încercat eu să-I direcționez către cărțile de care știam eu că trebuie citite când ești la vârsta asta nu am avut, recunosc, niciun fel de succes, ba mai degrabă mi-au deschis ei așa noi orizonturi: romane cu subiect istoric, benzi desenate cum spuneam, așa că e complicat cu cititul.”
Pierduți în mijlocul tehnologiei, în epoca Tik Tok-ului, unui părinte îi este imposibil să găsească o baghetă magică, una care să-i transforme pe copii în cititori împătimiți, deși tehnicile de convingere variază de la o familie la alta.
Adina Rosetti, scriitoare: „Dacă copilul nu te vede pe tine citind și în familie nu există acest obicei, e destul de greu să-i cerem copilului, gata, trebuie să citești, ai terminat clasa întâi, ia cartea asta și gata. Este treaba ta. Pe de altă parte, știu și familii în care părinții citesc foarte mult, iar de copii nu s-a lipit nimic, deci e greu de găsit o rețetă, deci eu cred că e bine să-i lăsăm pe ei în primă fază să aleagă cărți. Să mergem împreună în librării și să-i lăsăm pe ei să aleagă, să nu le dăm noi de-a gata o carte care credem noi că musai trebuie citită. De multe ori ne vor surprinde și nu vom fi de acord cu alegerile lor.”
Adina Rosetti se consideră un părinte norocos. Cei doi copii ai săi s-au atașat de lectură fără prea multe eforturi. Mai mult decât atât, și-au dorit mereu să afle istorii din copilăria mamei. Așa a apărut cartea pentru copii „Întâiul meu cuvânt de pionier”, carte pe care Adina Rosetti a scris-o mai întâi ca un răspuns la întrebările propriilor copii.
Adina Rosetti, scriitoare: „E o poveste la care eu țin foarte mult și e foarte diferită față de celelalte cărți ale mele pentru copii, care sunt din zona fantastică, cu spiriduși, cu vrăjitoare, cu magie. Asta este o carte inspirată din copilăria mea, când eram eu mică, din primii zece ani de viață pe care i-am petrecut în timpul regimului comunist. Aveam 10 ani la Revoluție și perioada aceea a rămas cu mine, tare importantă, și mi-am dorit mereu să scriu despre ea. Cumva le povesteam copiilor mei, voiau să știe, când eram eu mică, cum era viața atunci, în anii '80, ce însemna să fii pionier. Erau cumva fascinați de lucrurile pe care le auzeau, de toate lipsurile pe care noi le trăiam și pe care ei nu și le pot explica. Nu înțeleg cum era posibil, de ce nu protestam, de ce nu făceam ceva și m-am gândit că dacă ei sunt atât de interesați de subiectul ăsta, care știu că nu este foarte abordat la școală, în manual, nici la istorie, este expediat în două pagini, m-am gândit că o astfel de poveste ar putea fi interesantă și ca o punte între generații, un pretext de dialog între părinți și copii. Și din feedback-ul pe care-l am până acum se pare că chiar este. Mi-au scris părinți care mi-au spus că lectura acestei cărți în familie a dus la tot felul de discuții, la amintiri ale părinților.”
