Un expert în domeniul energiei dă un mesaj liniștitor pentru consumatorii români, dar și pentru cei din Uniunea Europeană. El consideră că nu ne mai putem confrunta cu o criză energetică precum cea prin care am trecut în 2022. Atunci europenii au trebuit să facă față la o explozie a prețurilor la energie, la o criză extraordinară în care prețul gazului depășise 200 de euro pe bursele europene.
Corneliu Bodea, președintele Centrului Român al Energiei, apreciază că în 2022 europenii au încasat o lovitură dură care a costat economia Uniunii Europene, inclusiv a României. El reamintește că, în 2022, prețurile la energie electrică crescuseră în anumite momente de zece ori mai mult decât de obicei.
Expertul român a dat asigurări că nici în 2024, nici în viitor, Europa nu va mai nevoită să suporte asemenea momente critice. Corneliu Bodea a menționat că Rusia a încercat să folosească această armă energetică, apreciind eronat că Uniunii Europene îi va fi mai dificil decât i-a fost în realitate să se descurce cu criza energetică. El consideră că acest calcul al rușilor s-a dovedit unul greșit. Uniunea Europeană s-a descurcat și fără gazul rusesc.
Rusia a încercat să folosească gazul ca armă energetică, apreciind că Uniunii Europene îi va fi mai dificil decât i-a fost în realitate să se descurce cu criza energetică. Calcul al rușilor s-a dovedit a fi unul greșit. Uniunea Europeană s-a descurcat și fără gazul rusesc.
În primăvara anului 2022, în perioada de criză energetică acută din UE, Statele Unite au fost un mare furnizor de gaze naturale lichefiate, urmate de Norvegia și Azerbaidjan. Aceste surse alternative au reușit să suplinească deficitul de alimentare cu gaz.
Corneliu Bodea este președintele Centrului Român al Energiei, organizație profesională neguvernamentală care urmărește să reprezinte interesele instituțiilor din sectorului energetic românesc (electricitate, gaz, petrol, apă, nuclear, cărbune, energii neconvenționale, institute de proiectare din domeniul energetic). Organizația funcționează ca o interfață între companiile românești din domeniul energiei și instituțiile ale Uniunii Europene, dar și cu alte organizații internaționale reprezentative în zona energetică.
Bogdan Rădulescu: Vom mai face față în iarna acestui nou an 2024 cu o criză energetică cum a fost cea din 2022, atunci când occidentalii, ca sancțiune împotriva agresiunii Rusiei în Ucraina, a decis să nu mai importe gaz rusesc?
Corneliu Bodea: Nu consider că este o situație de criză iminentă, nici în această iarnă și nici în viitor, legată de alimentarea cu gaz a Europei. Am depășit momentu critic. Dar, să nu uităm că am trecut printr-un moment critic. Nu trebuie să tragem concluzia pripită că fi reușit, chiar fără nicio problemă, să depășim această reducere drastică a importului de gaze. Trebuie să ne aducem aminte că în timpul anului 2022 am asistat la o criză fără precedent a prețurilor la energie, la o criză extraordinară în care prețul gazului depășise 200 de euro pe bursele europene. A fost o criză în care această explozie a prețului gazelor a atras după sine o creștere fantastică a prețurilor la energie electrică. De mai bine de 10 ori crescuseră prețurile la energie electrică în anumite momente.
Deci, noi, europenii, am încasat o lovitură dură care a costat economia Uniunii Europene, inclusiv a României. Dacă noi astăzi în România avem o scădere a consumului energetic, și aici mă refer la energie lectrică, de circa 7%, ea se datorează și faptului că, în cursul anului 2022, prețurile la energie au fost atât de mari, încât anumite segmente industriale și-au redus puternic producția, iar unele dintre ele s-au și închis.
Noi, europenii, am încasat o lovitură dură care a costat economia Uniunii Europene, inclusiv a României. Dacă noi astăzi în România avem o scădere a consumului energetic, și aici mă refer la energie lectrică, de circa 7%, ea se datorează și faptului că, în cursul anului 2022, prețurile la energie au fost atât de mari, încât anumite segmente industriale și-au redus puternic producția, iar unele dintre ele s-au și închis.
Deși astăzi suntem într-un moment bun, într-un moment în care putem spune liniștiți că am depășit preagul critic, să nu uităm că a fost o perioadă în care am plătit scump această luptă energetică pe care Europa a adus-o cu Federația Rusă. Azi, lucrurile nu par să se mai întoarcă în zona critică. Prețul gazului este rezonabil în acest moment și va rămâne așa. Este adevărat, ajutat și de climă. Asta este partea pozitivă, dacă îi pot spune astfel, a încălzirii globale.
Prețul gazului este rezonabil în acest moment și va rămâne așa pe tot parcursul anului 2024.
Să ne aducem aminte de ce înseamnă frig în România. Suntem departe de ceea ce însemnau iernile grele și de ceea ce obișnuiam să numim frig în România, adică temperaturi constante sub -10 grade timp de săptămâni bune. Azi, dacă înregistrăm o temperatură minimă de -10 grade într-o noapte, spunem că este foarte frig. Nu, nu este foarte fric, prin comparație cu alte ierni. Acum este mai cald decât de obicei. Acest lucru a redus semnificativ consumul gazelor și, implicit, factura la gaze.
Cum a reușit Uniunea Europeană să facă față unei crize energetice fără precedent, după decizia de a renunța la gazul rusesc, ca sancțiune impusă Rusiei în urma invadării Ucrainei?
Uniunea Europeană, precum și alte țări care, deși nu sunt membre ale Uniunii Europene, fac parte din Europa, și din ansamblu acesta energetic european, au reușit să identifice surse suplimentare sau soluții alternative de gaz, în general cele provenind din Statele Unite. Americanii au fost un mare furnizor de gaze naturale lichefiate, mai ales în perioada de criză energetică acută din UE din primăvara anului 2022, care a urmat agresiunii Federației Ruse asupra Ucrainei. Atunci, Statele Unite a fost un mare furnizor de gaze.
Statele Unite au fost un mare furnizor de gaze naturale lichefiate, mai ales în perioada de criză energetică acută din UE din primăvara anului 2022, care a urmat agresiunii Federației Ruse asupra Ucrainei.
Norvegia este un exemplu de stat care, deși nu este membru al Uniunii Europene, rămâne un stat european atașat valorilor promovate de UE. Ca să suplinească deficitul de alimentare cu gaz din UE, Norvegia a crescut extrem de mult producția și exportul de gaz către alte țări din Europa. Nu în ultimul rând, am apleta la țări din Orientul Mijlociu și zona Golfului Presic ca susrse alternative de gaz. Unul din aceste state este Qatarul care, în principla, pe bază de gaz natural lichefiat, au reușit să suplinească o parte din cererea de gaz a europenilor.
Ca să suplinească deficitul de alimentare cu gaz din UE, Norvegia a crescut extrem de mult producția și exportul de gaz către alte țări din Europa.
O altă sursă foarte importantă de gaz este Azerbaidjanul. Această țară este conectată la o infrastructură de transport al gazelor construită într-un mod foarte inteligent, anterior începerii conflictului din Ucraina. Azerbaidjanul face parte programului european de găsire a surselor alternative de gaz, program denumit Repower EU. Acest stat realimentează și astăzi cu gaz Uniunea Europeană prin intermediul unui coridor sudic, în fapt un ansamblu de conducte care se numesc TAP TANAP (Trans Anatolian Pipeline și Trans Adriatic Pipeline) care furnizează cantități semnificative de gaz provenite din Azerbaidjan.
Rusia nu mai este în măsură să mai folosească azi gazul ca armă energetică. Kremlinul a crezut că exportul de gaz era un instrument de presiune politică asupra Europei. Și-au făcut rușii un calcul greșit?
Pentru Rusia, exportu de peste 150 de miliarde de metri cubi spre 200 de miliarde de metri cu anual de gaz către Uniunea Europeană reprezenta o activitate economică și o sursă de venit esențial, extrem de importantă, pentru bugetul Kremlinului. Este evident că, din punct de vedere strategic, Federația Rusă niciodată nu și-ar fi dorit, și nici nu-și va dori în viitor, să lase Europa fără gaze. Cu siguranță că, în momentul în care a fost obligată să facă față acestui embargou foarte dur din partea statelor europene și a Statelor Unite în principal, Rusia a încercat să folosească această armă energetică, apreciind că Uniunii Europene îi va fi mai dificil decât i-a fost în realitate să se descurce cu criza energetică. Calculul rușilor a fost unul greșit.
Inițial, nu cred că în strategia Federației Ruse figura aplicarea aceastei măsuri de închidere a gazelor spre Europa ca o formă de atac. Diminuarea livrărilor de gaze a fost mai degrabă o reacție a rușilor la embargoul impus de statele Uniunii Europene. Mai mult decât atât. Statele membre ale Uniunii Europene sunt cele care au luat inițiativa să reducă contractarea și importul de gaze din Federația Rusă. Interesul major al rușilor era și rămâne să continue să exporte gaz pentru că au nevoie vitală de veniturile obținute din vânzarea lui.
Noi, europenii, suntem cei care ne-am opus agresiunii ruse în Ucraina, fiind cei care am refuzat să le dăm această gură de oxigen agresorilor. Am preferat să găsim alternative de a ne alimenta cu gaz din altă parte, chiar dacă uneori mai scumpe.
Statele membre ale Uniunii Europene sunt cele care au luat inițiativa să reducă contractarea și importul de gaze din Federația Rusă. Interesul major al rușilor era și rămâne să continue să exporte gaz pentru că au nevoie vitală de veniturile obținute din vânzarea lui.
Rușii s-au reorientat către est. Își vând acum gazul în China. Dar pot ei săcompenseze venituri pe care le obțineau altădată din exportul de gaze către Europa?
Rusia nu avea finalizată, la momentul impunerii embargoului occidental, infrastructura de export gaz către China, nu la nivelul la care să poată să înlocuiască infrastructura de conexiune de transport gaz către Europa. Exportul de gaze de azi între Federația Rusă și China nu are nici pe departe capacitatea de a sublini integral exportul pe care Rusia îl făcea în Europa.
