Irina Bossy-Ghica, descendentă a istoricei familii Ghica, din care au făcut parte diplomați, prim-miniștri, scriitori și memorialiști, i-a oferit un interviu jurnalistului Euronews România, Alida Mocanu.
Irina a trăit cea mai mare parte din viață în Franța, unde a lucrat în guvernul francez, la Ministerul Culturii. S-a întors în România în urmă cu doi ani. Își dorește să restaureze patrimoniul moștenit din familie și să aducă o schimbare în societatatea românească.
Stră-stră-nepoata lui Ion Ghica
La jumătatea drumului între București și Târgoviște, acolo unde în alte vremuri erau Codrii Vlăsiei, se află Domeniul de la Ghergani. În urmă cu un secol, aici se întâlneau boieri erudiți, scriitori celebri, politicieni ai vremii, compozitori și pictori. George Enescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, toți au trecut pragul vechiului conac.
De domeniul Ghergani se ocupă acum Irina Bossy-Ghica, stră-stră-nepoata lui Ion Ghica, diplomat, fost prim ministru al României, scriitor și memorialist, președinte al Academiei Române.
„Aici este leagănul familiei noastre din secolul XVII, și bineînțeles, au fost alianțe, au fost căsătorii, și acest domeniu a venit în zestre familiei Ghica, de la familia Văcărescu, ne aflăm aici pe un domeniu unde Văcăreștii aveau moșii întinse, și de atunci, acest domeniu a fost înfrumusețat, îmbogățit, lărgit de familia noastră”, povestește Irina.
Conacul, afectat de două cutremure
Mergând și mai în trecut, pe linia descendenței, Irina Bossy-Ghica este urmașa lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis și „Nababul”.
„Am încercat să îmbogățim și să înfrumusețăm acest loc. Bineînțeles, cu o paranteză de 50 de ani, în care a fost lăsat oarecum în paragină, în timpul comunismului. Măcar era un spital de copii și se întreținea într-un fel cest domeniu, acest parc. A fost un cutremur în 77 și cupola de la capelă s-a năruit. Au reconstruit-o, dar n-au reconstruit etajul care căzuse de la conac, în cutremurul de la 1940. Și care nu a putut fi făcut de familia noastră pentru că era în timpul războiului, bunicul meu era pe front ca general, bunica mea era pe front ca infirmieră de Cruce Roșie, și și-au spus că la sfârșitul războiului se vor apuca să-l repare. În 1945, imediat, s-au confiscate averile, s-au confiscat pământurile, cu care întrețineam această moșie, acest domeniu. Iar în 1949, a fost confiscat cu totul, și nimeni n-a mai avut acces aici.”
”Niciodată n-am acceptat nedreptatea”
Irina Bossy-Ghica a trăit mai mult de 40 de ani în Franța, țara ei de adopție. A fost jurnalist, absolvent de Sorbona, a lucrat la BBC și Reuters.
Apoi, a absolvit școala de înalte studii politice și a lucrat în guvernul francez, la Ministerul Culturii. S-a întors în România în urmă cu doi ani. Și-a propus să îngrijească și să restaureze moștenirea familiei sale.
„Am spus întotdeauna că niciodată nu voi accepta ca o nedreptate să fie lăsată să existe și să nu protestez împotriva ei. Și cred că ăsta este firul vieții mele. Niciodată n-am acceptat nedreptatea și deciziile arbitrare. Iar asta mi-a făcut foarte mult rău în comunism. Pentru că mi se spunea și se considera că nu sunt disciplinată. Pentru că nu acceptam niște dictaturi care mi se păreau complet irealiste și absurd”, își amintește Irina.
Patrimoniul trebuie salvat
Este optimistă și crede cu tărie că patrimoniul trebuie salvat. Chiar dacă acest lucru înseamnă să te lupți de unul singur, împotriva unui sistem ostil și nepăsător.
Irina crede că „țara noastră este a noastră, este istoria noastră, este identitatea noastră, și cultura face parte din identitatea noastră și am impresia că asta este ceea ce au vrut comuniștii în primul rând să anihileze.”
În viziunea ei, nu trebuie să ne pierdem valorile și rădăcinile, iar aici intră și clădirile vechi, încărcate de istorie. Tocmai de aceea încearcă să le restaureze.
