Planurile-cadru de la liceu, recent puse în dezbatere publică, au stârnit numeroase reacții. Ele stau la baza orarului elevilor. E vorba de numărul de materii obligatorii și opționale.
Diferența principală față de planurile aflate în vigoare acum este scăderea numărului de materii obligatorii până la o tremie în clasa a XII-a. Acestea sunt înlocuite cu materiile de specialitate și opționalele. Pe scurt, se pune accent pe descentralizarea sistemului și pe o încredere mai mare în deciziile școlilor și ale elevilor.
Dezbaterea privind planurile-cadru de la liceu stârnește discuții
Materiile obligatorii stau la baza culturii generale. Cele de specialitate sunt materiile specifice filierei alese, cum ar fi matematica pentru real sau psihologia pentru uman. Iar opționalele sunt la alegerea elevilor, în funcție de interesele lor. Aceasta este împărțirea noului curriculum propus de ministerul educației.
Dezbaterile privind noile planuri-cadru sunt, în esență, dezbateri privind descentralizarea sistemului. Este nevoie să impunem un număr fix de ore ca să ne asigurăm că elevii parcurg anumite materii sau avem încredere că își pot alege ei ceea ce își doresc să studieze?
Andreia Bodea, directorul Colegiului Național „I.L. Caragiale” din București: „Crește numărul de opționale pe care și le aleg elevii. Până la urmă, despre asta este vorba, de a le oferi, așa cum cer de atâția ani, o paletă largă de opționale, în așa fel încât poate nu se vor mai plânge că „ne plictisim la școală”, că „nu ne intersează”, „la ce-mi trebuie mie nu știu ce materie, când eu mă duc în nu știu ce direcție”. Poate se va diminua acest fenomen."
Cea mai aprinsă dezbatere este cea privind scoaterea istoriei dintre materiile obligatorii în ultimele două clase de liceu. Ea poate fi, însă, propusă ca materie de specialitate sau ca optional.
Marcel Bartic, profesor de istorie: „De pildă, aș fi văzut la istorie, că tot vorbeam de istoria comunismului, istoria evreilor, istoria holocaustului, le-aș fi văzut mai degrabă integrate într-o formula interdisciplinară care nu ar fi presupus neapărat dezbaterile astea pe numărul de ore".
Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie, la Universitatea din București: „Dacă ne dorim cetățeni care să aibă responsabilitate națională, dar și una europeană, poate că materia de istoria românilor ar trebui întinsă pe doi ani, poate că ar trebui făcută mult mai aplicat decât în modul în care s-a făcut până acum".
O altă problemă pe care o pune sistemului noul curriculum este tendința către interdisciplinaritate. Asta înseamnă că profesorii trebuie să aibă acces la cursuri de formare.
Marcel Bartic, profesor de istorie: „Planurile-cadru după care funcționăm acum au fost gândite mai degrabă într-o notă sindicalistă. Ar fi foarte util ca Ministerul Educației să vină și cu propuneri în ceea ce privește modalitatea de încadrare a profesorilor, ca să nu stea an de an că gândul că vor avea sau nu catedră la anul, dar să nu respingem din start idea de a flexibiliza puțin planurile-cadru măcar pentru clasele a 11-a și a 12-a".
Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie, la Universitatea din București: „Știm oare ce predau toți profesorii la clasă, cât de competenți sunt? Sunt materii întregi care nu ajung la o evaluare națioanlă de tip bacalaureat. Noi nu știm ce informații transmit și atunci, pentru a avea rezultate, cred că e un întreg mecanism care trebuie pus în practică, nu doar de a avea ore, a avea programe".
Iar dincolo de detaliile de organizare, materia ar trebui să fie orientată pe mai mult decât simple competențe.
Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie, la Universitatea din București: „În esență, noi, în spate, să urmărim, pe lângă competențe, crearea unor valori, pentru că acelea vor dăinui în timp, valorile. Competențele se mai pot schimba, AI-ul vine și ne schimbă piața muncii în curând. Dar valoarea, a înțelege că democrația, cu toate minusurile, este sistemul în care vrem să trăim, cred aceea îl poate urmări pe un individ întreaga viață."
