Piața muncii din Europa a cunoscut în ultimii ani o multitudine de schimbări. Provocate de pandemie, de criza economică de după aceasta, dar și de Brexit și de continua îmbătrânire a populației. Efectele se resimt în mai toate țările din Uniunea Europeană, care s-au confruntat cu o serie de proteste și greve.
Poate cele mai reprezentative pentru fricțiunile din piața muncii europene sunt protestele din Franța, față de creșterea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 64. Francezii își apără drepturile pentru că știu foarte bine că odată pierdute nu le mai pot recupera. Și pentru că vor ca povara taxării să nu o ducă doar cei care muncesc, ci să fie împărțită cu angajatorii și marile companii.
Însă președintele francez, cel care susține noua lege a pensiilor, își bazează argumentarea pe o realitate: populația Europei îmbătrânește, iar mâna de lucru este tot mai greu de găsit.
Și Berlinul a anunțat că va crește vârsta de pensionare de la 65 de ani cât este în prezent, la 67 de ani până în 2031. În plus, ca să acopere deficitul de lucrători, plănuiește să le acorde imigranților cetățenie germană mai rapid. Nu este singura țară europeană care se folosește de valul de refugiați. Așa se face că aceștia au ajuns să presteze munci tradiționale, precum îngrijitul viilor din Italia.
După retragerea din Uniunea Europeană, de la 31 ianuarie 2020, Marea Britanie simte cel mai puternic dezavantajele blocării accesului liber pe piața muncii. Țara se baza foarte mult pe angajații din Europa de Est, în special polonezi, români și bulgari, pentru muncile agricole și nu numai.
Poate cel mai puternic impact pentru piața muncii a fost resimțit în timpul anilor de pandemie COVID. Restricțiile de circulație au determinat o criză a tuturor ramurilor ospitalității, însă în același timp au impulsionat digitalizarea. Și, după ce au fost forțați să muncească de acasă, mulți lucrători nu mai vor să revină la birou. O schimbare deloc de neglijat este adoptarea directivei salariului minim european, în toamna lui 2022, care obligă statele membre să garanteze că salariile minime le vor permite oamenilor un trai decent.
Cum stau lucrurile în România
”Problema este că înghețarea se va face doar în sectorul public, nu în cel privat. Din acest punct de vedere, înghețarea în sectorul privat este sub alt aspect datorită faptului că din 2011 până în ianuarie 2022, Legea dialogului social care reglementa negocierile de contracte colective, a fost un element de blocare și practic de interzicere a negocierilor contractelor coelctive la nivel de sector, interzicere a contractului colectiv unic la nivel național. Toate aceste lucruri au presat pe lucrător și nu au făcut decât să stimuleze migrarea.
Avem la ora actuală peste 4,3 milioane de cetățeni români plecați în străinătate, iar din ce în ce sunt mai puțini sunt disponibil să se întoarcă în România, într-un sistem care este anti-cetățean și stimulează doar capitalul.
Să nu uităm că în politica legată de salarizare, nu e vorba doar de nivelul de salariu brut. Este vorba despre venitul net pe care cetățeanul îl ia. Cu fiscalitatea pe locuri de muncă excesivă și cu o defiscalizare a capitalului, deci a angajatorilor, practic, în momentul actual, această politică nu face decât să fie o presiune suplimentară asupra migrației românilor către celelalte state UE.
Salariul minim ar trebui să ajungă, undeva aproape de salariu mediu pe economie brut, dacă fiscalitatea ar rămâne în aceeași parametrii.
Evident că vom avea acțiuni de stradă, în al doilea rând, dacă Guvernul vine cu propuneri legate de austeritate, ar trebui să înceapă de sus, cu numărul de secretari de stat, cu tăierea investițiilor aberante, de genul bordurilor sau a parcurilor, care evident nu aduc niciun beneficiu și să se axeze pe investițiile axate pe economie care să producă pe de o parte locuri de muncă și să producă servicii și bunuri pentru consum intern și extern.
La ora actuală, Guvernul nu a venit decât cu măsuri luate așa din condei, en-gros și care nu arată decât o totală lipsă de cunoaștere a unor programe de restructurare pe care ei ar trebui să le facă și care ar trebui să înceapă cu nivelele de decidenți. Piața muncii din Europa a cunoscut în ultimii ani o multitudine de schimbări. Și-au ridicat indemnizațiile cu 25%, acum judecătorii au crescut valoarea structurilor proprii și veniturilor cu 25% nu arată decât că există o degringoladă pe care actualul Guvern nu este capabil să o stăpânească și nu știe să o controleze.”, a declarat Bogdan Hossu, președintele Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa, pentru Euronews România.
