Una dintre multele probleme pe care le are statul român este cea a adopțiilor. În total, în sistemul de protecție socială din România există 40.000 de copii, însă doar 7.000 dintre ei pot fi adoptați.
Unii spun că de vină ar fi criteriile, însă toată procedura este destul de alambicată. Explicațiile întregului proces le-a oferit Rareș Petru Achiriloaie, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
Cum poți să adopți un copil în România. Vârsta, principalul impediment
Rareș Petru Achiriloaie: "O mare parte din copiii din sistemul de protecție sunt cu măsură de protecție, dar la familia extinsă. Nu pot fi scoși din sistemul de protecție pentru că, și în momentul adopției, familia extinsă are prioritate. Niciun copil nu ajunge de bine în grija statului, dar lucrăm să minimalizăm această perioadă pe care copiii o petrec în sistemul de protecție. Din păcate, avem situații în care împlinesc vârsta majoratului.
Dacă o familie își dorește să adopte, trebuie să meargă la Direcția Generală unde își are domiciliul, ei vor trece printr-o informare prealabilă, li se va explica totul. Dacă se decide că vor să meargă pe această variantă, va avea loc o evaluare socială, psihologică și o nouă etapă de explicare și de cursuri de parenting.
Pentru că acești copii au intrat într-un sistem de protecție, ei vin cu un bagaj emoțional și părinții trebuie să fie pregătiți să-i primească în casa lor. După ce se face această evaluare, se dă un atestat. Dacă este pozitiv, acel atestat este valabil cinci ani. După ce primește familia atestatul, e o perioadă de șase luni în care intră în potrivire, în funcție de cerințele pe care le au ei acolo, vârsta, sexul, starea medicală a copilului. Pot să intre în potrivire sau nu cu anumiți copii.
Cea mai mare problemă și cea mai clară este la vârstă. Pentru că cele mai multe familii caută copii mici, 0-6 ani. În momentul de față, peste 75% dintre copiii din sistem, care sunt adoptabili, au peste vârsta de 7 ani. Sunt 2.600 de familii care caută în momentul de față copii adoptabili cu vârste între 0 și 7 ani. De regulă, oamenii vor un copil mic, fără probleme de sănătate.
Există și acest statut al fraților și surorilor, pentru că avem foarte mulți frați și surori în sistem și îți pui un semn de întrebare dacă poți să crești frați. Și regula noastră este să nu-i despărțim.
Adopțiile internaționale sunt interzise, dar românii care sunt plecați în străinătate pot să adopte. Ar fi o posibilitate, dar așa cum ne-a arătat istoria, nu este cea mai bună variantă. Dacă ne aducem aminte de anii 90 - început de ani 2.000, s-au comis foarte multe abuzuri. Când mă refer la abuzuri, mă refer mai mult la abuzuri administrative, copii care au fost luați spre adopție, poate eschivând anumite proceduri care erau legale la momentul respectiv.
Pentru cuplurile gay? Noi, când ne referim la familia adoptivă, trebuie să avem în vedere elementele din legislație. În momentul de față, legislația din România nu recunoaște căsătoria dintre persoane de același sex. Avem și părinți singuri acum, care au devenit părinți după ce au adoptat, este un proces ușor diferit, evaluarea se face diferit, dar sunt situații.
Nu sunt foarte multe, ci puține astfel de cazuri (n.r.: dacă nu sunt acceptați în familii), pentru că procesul ne asigură că acel copil ajunge unde trebuie. Există și o perioadă de încuviințare până se face adopția, prin care se mai pot schimba anumite elemente, adică se mai face o evaluare și se zice dacă e bine unde e copilul sau nu e, sau familia se poate adapta la creșterea lui sau nu.
Pe lângă vârstă, ar mai fi și condiția fizică a copiilor. Avem foare mulți copii cu probleme de sănătate, dar și copii cu probleme recuperabile. Multe familii se sperie."
