Din 15 aprilie, Khartoum, capitala Sudanului, și o mare parte din restul țării sunt cuprinse de un război deschis. De luni de zile, tensiunile se acumulau între cele mai puternice două figuri din guvernul militar: Abdel Fattah al-Burhan, liderul de facto al Sudanului de la lovitura de stat din 2019, și Muhammad Hamdan Dagalo (cunoscut sub numele de Hemedti), un lider local. Acesta din urmă este liderul Forțelor de Sprijin Rapid (Rapid Support Forces), o unitate paramilitară care a luat naștere din milițiile Janjaweed. Guvernul american, printre altele, a acuzat Janjaweed de acte de genocid în timpul unui conflict în regiunea vestică a Darfurului în anii 2000, așa cum amintește The Economist.
În ultimul episod de violențe, cel puțin 180 de civili au fost uciși și alți 1.800 au fost răniți.
16 lovituri de stat în 67 de ani
Ambele părți susțin că acționează pentru a preveni o nouă lovitură de stat. De la obținerea independenței în 1956, Sudanul a avut parte de șase lovituri de stat reușite și zece tentative eșuate. Instabilitatea a crescut de când generalul Omar al-Bashir, acuzat de Curtea Penală Internațională pentru genocid în 2009, a fost răsturnat de o revoluție populară în aprilie 2019. Armata a ripostat aproape imediat, ucigând zeci de persoane.
O alianță incomodă de generali și tehnocrați a guvernat din august 2019 până în octombrie 2021, când a avut loc o nouă lovitură de stat. De la începutul acestui an, toate părțile au încercat să formeze un nou guvern de tranziție care să organizeze alegeri, dar rivalitatea dintre generalul al-Burhan și Hemedti a blocat acest lucru.
Lupta pentru putere în interiorul regimului cleptocratic
De la independența sa, Sudanul a fost guvernat, doar cu mici întreruperi, de o elită politică autoritară care a încercat să se îmbogățească jefuind în mod sistematic din rezervele naturale ale țării – în special petrol și aur. Pentru a guverna, regimul cleptocratic s-a bazat mult pe forțele militare. Țara a fost măcinată de războaie civile și conflicte între centru și periferie, dar și de rivalități în interiorul elitei conducătoare.
Conflictul actual este tot unul în interiorul acestei elite și se dă tot pentru controlul resurselor țării. Gruparea lui Hemedti exploatează minele de aur, în special în regiunea Darfur. Aurul este folosit pentru a-i plăti pe soldații aflați sub conducerea lui Hemedti. Planul pentru un nou guvern de tranziție includea propunerea de a încorpora Forțele de Sprijin Rapid în cadrul armatei, lucru care a fost refuzat de Hemedti. Acesta din urmă se bucură și de sprijinul Rusiei, prin intermediul Grupului Wagner. Aceștia ar fi implicați în exploatarea minelor de aur din Sudan. Exportul aurului reprezintă numai puțin de 40% din totalitatea exporturilor țării.
În prezent, inflația a ajuns la peste 60%. Aproape un sfert dintre sudanezi abia își pot asigura hrana, iar milioane de oameni trăiesc în tabere de refugiați. Pe de altă parte, elita conducătoare prosperă de pe urma jefuirii resurselor naturale ale țării. De pildă, Omar al-Bashir a fost prins cu 130 de milioane de dolari, depozitați în saci, în propria sa locuință, după ce a fost înlăturat de la putere.
