Liderii mondiali s-au reunit la München, în weekend, pentru a dezbate marile provocări globale, iar Ucraina și negocierile de pace cu Rusia au dominat discuțiile. De asemenea, tensiunile transatlantice, nevoia de consolidare a apărării europene și viitorul NATO au fost printre temele intens dezbătute.
În loc să evidențieze un front comun în fața acestor provocări, evenimentul a scos la iveală divergențele dintre Europa și Statele Unite, accentuând o realitate tot mai evidentă: Europa nu mai poate miza pe sprijinul necondiționat al Washingtonului și trebuie să-și redefinească strategia de securitate.
1. SUA devine un partener tot mai distant al UE
Anterior începerii conferinței de la München, președintele american Donald Trump a avut o convorbire telefonică cu Vladimir Putin, care a durat nu mai puțin de o oră și jumătate. La finalul acesteia, Trump a anunțat că a convenit cu Putin începerea imediată a negocierilor de pace între Rusia și Ucraina. Această decizie a fost luată fără consultarea Ucrainei sau a liderilor europeni în prealabil și a fost, în mod evident, criticată de Kiev. Astfel, Ucraina, prin vocea președintelui Zelenski, a respins orice negociere care nu o implică, în mod direct, la masa tratativelor și care nu îi garantează securitatea pe termen lung.
Mai mult decât atât, Generalul Keith Kellogg, consilierul special al lui Trump pentru Rusia și Ucraina, a declarat că Europa va fi consultată, dar în cele din urmă exclusă de la negocierile de pace privind războiul ruso-ucrainean, motivând că “prea multe țări la masă au împiedicat succesul acordurilor anterioare”.
Dacă această abordare a politicii externe a „administrației Trump 2.0” nu ridica deja semne de întrebare, declarațiile vicepreședintelui american J.D. Vance au sporit controversa.
În cadrul conferinței, J.D. Vance a evidențiat schimbările profunde din peisajul geopolitic. Acesta a afirmat că “amenințarea principală la adresa Europei nu este Rusia sau China, ci pericolul din interior, retragerea Europei din unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale, valori împărtășite cu Statele Unite ale Americii.” Mai mult decât atât, Vance a criticat anularea alegerilor prezidențiale din România, punând sub semnul întrebării soliditatea democrației românești.
„Dacă democrația voastră poate fi distrusă cu câteva mii de dolari de publicitate digitală dintr-o țară străină, atunci ea nu a fost foarte puternică de la început.” a punctat Vance.
Acest discurs confirmă ceea ce devenise deja evident: administrația Trump 2.0 nu prioritizează în egală măsură relația transatlantică și privește Europa ca pe un partener care trebuie să-și asume mai multe responsabilități, mai degrabă decât un aliat indispensabil.
În același timp, poziția ambiguă a Washingtonului față de Ucraina – unde declarațiile oficialilor americani sugerează că un eventual acord de pace s-ar putea încheia fără implicarea Europei și a Kievului – transmite un mesaj dur: SUA vor acționa strict în funcție de propriile interese.
2. Ucraina, pusă în fața unor negocieri dure
Declarațiile din cadrul conferinței au confirmat temerile Kievului: o parte din liderii occidentali par dispuși să accepte concesii în fața Moscovei. NATO, prin vocea lui Mark Rutte, a reiterat că aderarea Ucrainei nu va fi legată de un eventual acord de pace, ceea ce înseamnă că Kievul rămâne deocamdată fără perspective clare de integrare în alianță.
În plus, senatorul american Lindsey Graham a făcut referire la un posibil acord economic privind resursele minerale rare ale Ucrainei, sugerând că sprijinul SUA ar putea deveni condiționat de avantaje economice. Acest tip de discurs indică o nouă realitate geopolitică: sprijinul pentru Ucraina devine din ce în ce mai dependent de calcule pragmatice, iar idealismul de la începutul războiului este înlocuit treptat de interese economice și strategice.
3. Uniunea Europeană își regândește strategia
Liderii europeni au reacționat la noile confruntări de pe scena internațională printr-un apel la o mai mare autonomie în domeniul apărării. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus o relaxare a regulilor fiscale pentru a permite statelor UE să crească substanțial cheltuielile pentru apărare, iar președintele ucrainean Volodimir Zelenski a pledat pentru crearea unor „Forțe Armate ale Europei", capabile să garanteze securitatea continentului fără a depinde de voința SUA.
Această schimbare de discurs este semnificativă. Deși ideea unei armate europene a fost discutată de-a lungul anilor, războiul din Ucraina și incertitudinea privind sprijinul american par să fi accelerat această dezbatere.
Astfel, în contextul în care UE pare să fie exclusă de la masa negocierilor pentru pace în Ucraina, liderii europeni urmează să se întâlnească luni după-amiază la Paris într-un summit extraordinar, pentru a stabili direcțiile viitoarei strategii de securitate.
Conferința de Securitate de la München 2025 a demonstrat că lumea occidentală se află într-o fază de reconfigurare. SUA își reduc angajamentele față de Europa, lăsând continentul să își definească singur viitorul în materie de Securitate, în vreme ce Ucraina se află într-o poziție delicată, confruntându-se cu o posibilă scădere a sprijinului extern.
Pentru Europa, întrebarea esențială nu mai este dacă trebuie să-și asume mai multe responsabilități, ci dacă poate face acest lucru într-un mod eficient, înainte ca amenințările externe să devină și mai presante.
