În timpul regimului comunist din România, accesul la anumite cărți era strâns controlat de partid. Cunoscut sub denumirea de "fondul secret", acest sistem de cenzură impunea restricții asupra diverselor titluri, autorizând accesul doar unui cerc restrâns de cititori. Printre cărțile interzise se numărau atât operele unor autori români din perioada interbelică, cât și scriitori străini. Istoricul Adrian Cioroianu a oferit detalii pentru Euronews despre modul în care erau controlate și gestionate aceste accesuri.
Adrian Cioroianu a explicat cum a apărut primul index al cărților scoase din circulație. Această listă, intitulată "indexul cărților care sunt scoase din circulație", cuprindea titlurile interzise și retrase din biblioteci, școli și manuale.
Adrian Cioroianu, istoric: ”Povestea literei ”S” începe în 1948, când apare primul index cu cărți scoase din circulație. Chiar așa se chema ”indexul cărților care sunt scoase din circulație”. Asta înseamnă scoase din biblioteci, scoase scoase din școli, scoase din manuale, din orice. Și lista asta s-a tot umplut de-a lungul timpului, până bănuiesc, în 1989. Sunt surprins de numărul de cărți care erau în totuși în România.”
Accesul la cărți, un privilegiu restrâns
Majoritatea oamenilor nu aveau acces la aceste cărți interzise. Acesta a relatat cum, în timpul său de student, bibliotecara a afirmat că accesul la cărțile de literatură interzisă era permis doar în anul patru, în timpul elaborării lucrării de diplomă și cu aprobarea explicită a profesorilor și a membrilor partidului.
Adrian Cioroianu, istoric: ”Dacă nu aveai o aprobare din partea unei organizații de partid, nu terminai facultatea de istorie. Dacă nu erai membru de partid, atunci nu erau decât sti fișiere de stil vechi și vedeai o literă S din loc în loc. Vedeai o literă S și tu știai. Nici n-o mai cereai, că n-avea rost. ce era vorba de autorii interbelici care într-o formă sau alta avuseseră legătură cu legionarismu, erau personaj căzută în dizgrația partidului. În anul doi a venit Revoluția și a dispărut fondul S. Și am putut cere orice carte a ne-a dorit sufletul. Dar era genul de literatură, de la literatură anti-partid până la literatura considerată erotică sau pornografică. Evident că ce apărea în Franța autor români, a murit de curând scriitorul Bujor Nedelcovici, primului roman, al doilea mesager, apare la Paris prin anii `80 și apare la Paris, cred, dacă nu mă înșel `83.”
Perioada cenzurii din România comunistă a impus restricții stricte asupra accesului la literatură. Abia după căderea regimului comunist, oamenii au avut oportunitatea de a explora o gamă completă de cărți, deschizându-se astfel porțile spre libertatea de informare și exprimare.
Adrian Cioroianu, istoric: ”Partidul era interesat să vadă ce apare, doar că erau la secret Paul Goma, la fel, romanele lui nu le mai găseai în în România. Nu deja din anii `50, mai ales după anii `60, în țară intra foarte multă carte străină. Nu toată destinată tuturor, dar pentru învățământul de partid, pentru învățământul ideologic. Dacă vrei să citești un autor occidental proscris, puteai să o faci, dar cu aprobările de rigoare, ca să-l critici. Era un joc permanent ilegal cu cenzura de atunci. Erai cuminte, primeai o bucățică de tort din tortul cunoașterii, evident.”
