„Anul Nou care n-a fost”, pelicula în regia lui Bogdan Mureșanu, este în competiția oficială de la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, la categoria Orizzonti. Este pentru a treia oară când un film românesc a fost nominalizat la acestă secțiune. Producția va intra și în cinematografele din România, începând cu 24 septembrie.
Filmul retrasează parcursul zilei de 20 decembrie 1989. Toate poveștile protagoniștilor din acea zi, tragediile lor personale, nu mai au niciun sens ziua următoare. Pentru că 21 decembrie însemna începutul sfârșitului comunismului.
Pelicula lui Bogdan Mureșanu are o distribuție extraordinară. Și are foarte mult umor negru, dar care punctează perfect imaginea unui moment precis al istoriei.
Filmul a avut premiera mondială pe Lido di Venezia, la ediția cu numărul 81 a celebrului festival de film. Înaintea emoțiilor de festival, ne-am întâlnit cu regizorul Bogdan Mureșanu și cu actorul Andrei Miercure, unul dintre protagoniștii producției.
Un lucru important de menționat este acela că mulți vor porni, probabil, de la prejudecata că pelicula este „un alt film despre comunismul din România”. Ceea ce nu este deloc adevărat. Filmul se susține impecabil în jurul unor povești de viață care ar putea fi ale oricui, oriunde, în orice țară din lume, acolo unde un regim opresiv îți interzice libertatea.
Un mare avantaj al filmului - și cu siguranță unul dintre motivele pentru care se află și în competiția oficială de la Veneția – este acela că a reușit să îmbine, cu lejeritate, neforțat cinematografic, un scenariu demn de festival de film și o derulare a acțiunii care să aducă publicul în sălile de cinema.
Povestea unor destine, timp de 24 de ore
Ideea lungmetrajului „Anul Nou care n-a fost” s-a construit în jurul unui alt film. De fapt, un scurtmetraj: „Cadoul de Crăciun”. Pelicula a primit în urmă cu 6 ani numeroase premii în întreaga lume. Printre ele, marele premiu al Festivalului Internațional de Scurtmetraje de la Clermont-Ferrand.
Bogdan Mureșanu, regizor: Încă de când am făcut scurtmetrajul, de când îl filmam, mi-am dat seama că este doar un fragment din ceva mult mai mare. Cum s-a dezvoltat tot proiectul ăsta? N-aveam încă atunci idee că au luat-o lucrurile un pic razna și, în 2 ani de pandemie, am avut timp să mă gândesc. Iată că am făcut-o și a ieșit o chestiune așa… care este, îmi place să o numesc simfonică. Sunt multe povești, multe personaje. Știi cum se zice? Doctor, I hear voices! Eu auzeam 40 de voci sau mai multe. Mi-a luat ceva vreme până când am pus cap la cap toată treaba. Era această bucățică din „Cadou de Crăciun”. Ea este acolo undeva plantată în lungmetraj, când nu te aștepți, dar în film este remontat, scurtat.
Unul dintre personajele din peliculă este interpretat de tânărul actor Andrei Miercure. Pentru el, experiența filmului a fost cu atât mai interesantă cu cât Andrei este născut după evenimentele din decembrie 1989.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Andrei, cum te-ai pregătit tu pentru rol? Ce ai citit sau poate la ce filme te-ai uitat?
Andrei Miercure, actor: Bogdan Mureșanu mi-a împrumutat o carte care încă este la mine. M-am documentat puțin din ce mi-a trimis Bogdan legat de perioada respectivă, ca să pot să înțeleg și să cuprind puțin mai bine universul în care pășesc, în care intru. Și bineînțeles, a fost o perioadă în care chiar am ascultat muzică din perioadă, adică Scorpions.
Alida Mocanu: Mă gândesc la scena din mașina Dacia, cu Scorpions pe fundal, cu muzica dată puternic în mașină. Reușești să te imaginezi în locul oamenilor care n-aveau nicio formă de libertate?
Andrei Miercure, actor: Cred de obicei că omul se poate adapta oricărui context. Adică mi se pare că în orice context ești plasat la un moment dat, că e bun sau că e rău, te adaptezi. Nu, nu m-aș fi simțit deloc bine, nu m-aș fi adaptat. Ar fi fost ceva foarte rău. Dar spun asta cu gândirea mea de acum și cu faptul că sunt născut în 1997.
Filmul are de-a lungul scenariului o naturalețe a personajelor deloc căutată. Scenele sunt firești, într-o normalitate tristă a vremurilor. Iar pentru generația care a trăit anii ’80, tineri fiind, fiecare replică vine la pachet cu realitatea dură a istoriei optzeciste, dar și cu umorul teribil, născut tocmai din absurdul situațiilor de viață în care se găsesc protagoniștii.
Alida Mocanu: Apare ciorba în acest film. Dar momentul acelei ciorbe din bucătărie a tatălui împreună cu fiul său este un moment cheie. De acolo se declanșează tot.
Bogdan Mureșanu, regizor: Recunosc că acolo am avut în minte o conversație dintre Alfred Hitchcock și François Truffaut. Hitchcock îi spune lui Truffaut că o masă, o cină între câteva personaje, este doar o cină. Dar, dacă sub masă pui o bombă, este un film, o situație. Am plantat și eu o bombă la acea ciorbă.
Alida Mocanu: Sunt foarte multe drame care se construiesc în film. De exemplu, Cartierul Uranus. Avem și acolo o poveste, mai ales personajele din poveste, situațiile erau atât, atât de multe...
Bogdan Mureșanu, regizor: Ce frumos era cartierul... Cred că tot proiectul ăsta a început nu cu „Cadou de Crăciun”, ci cu o tristețe a mea ca bucureștean, pentru că m-am născut aici și mereu m-am întrebat cum ar fi arătat orașul ăsta dacă n-am fi avut oroarea asta de bulevard și ce mișto arăta cartierul Uranus!? Am început să citesc mai amănunțit și a început să mă obsedeze oarecum toată povestea asta, de ce a fost lăsat? Adică cum de n-au protestat oamenii? Sau arhitecții de acolo? M-am dus la CNSAS printr-un prieten, am încercat să citesc, să văd, și am sperat că voi da de oarecare proteste ale arhitecților. Să știi că asta am sperat și din nefericire nu s-a întâmplat asta. Adică nu prea găsești revolte. Și voiam neapărat să fac un film în care să includ povestea asta.
Alida Mocanu: Actorii din film sunt foarte mulți. Pare că sunt toți actorii pe care îi știm din România. Cum i-ai ales? Adică, sunt actori pe care în general îi știi din roluri mari și aici au un rol micuț, dar foarte bine conturat.
Bogdan Mureșanu, regizor: Nu am gândit în roluri principale sau secundare. Adică asta, nu, nu s-a întâmplat. Am ales întâi un actor de care eram sigur și au urmat și ceilalți. Știam de pildă că bucata care se întâmplă în TVR-ul de atunci trebuie să fie comică, pentru că era încărcată de un absurd uluitor, oarecum justificată în mod real. Pentru că s-a întâmplat ceva de genul ăsta. Adică în noiembrie, dacă nu mă înșel, la câteva zile după căderea Zidului Berlinului, în TVR, s-a filmat emisiunea „Plugușorul patriotic”. Și m-am gândit, m-am și uitat - pentru că există pe YouTube înregistrări de atunci - și m-am uitat fascinat, ani de zile m-am uitat. Și aveau actorii de acolo sau actanții, mai precis, niște mutre foarte triste. Cred că nimeni nu voia să fie acolo, în locul ăla. Apropo, foarte mulți dintre cei care au fost în acel blestemat de plugușor au tras niște ponoase, foarte, foarte mulți ani după, n-au mai reușit să joace.
Filmul va intra în cinematografele din România din data de 24 septembrie, va avea proiecții și în cadrul TIFF Timișoara, dar și la Zilele Filmului Românesc la Chișinău, tot în luna septembrie.
