Andrés Reisinger estompează granița dintre lumea reală și cea digitală. Creează o lume aseptică, un fel de Geneză primordiala în arta. Fiecare lucrare te atrage spre o Grădina a Edenului din care răul și urâtul lipsesc. Mai multe despre operele sale spectaculoase, dar mai ales despre omul din spatele artei, am aflat chiar de la el.
Andrés Reisinger, creatorul studioului cu același nume, este unul dintre puținii artiști care au intrat, în 2020 în topul „Forbes 30 Under 30” – datorită creațiilor sale care par „rupte dintr-un vis”. Argentinianul a atras atenția marilor branduri, precum Microsft, Audi și Dior, care l-au selectat pentru a crea proiect digitale, care mai de care mai spectaculoase.
Fotoliul Hortensia, opera care l-a făcut cunoscut pe Andrés Reisinger
Totul a pornit de la un simplu fotoliu digital, Hortensia, inspirat de floarea după care este și numit. Andrés a postat lucrarea pe pagina sa de Instagram în 2018 iar postarea a devenit rapid virală. Presa din întreaga lume l-a lăudat iar urmăritorii în rugau să aducă piesa la viață. Lucru pe care l-a și făcut ulterior – procesul a durat un an întreg și a implicat lupta realului cu digitalul. Tranziția de la o lume la alta nu a fost simpla sau ușoară.
Sursă foto: @andresreisinger/Instagram
„Hortensia a fost un proiect importantă. A fost un exercițiu foarte bun pentru mine și unul dintre primele care a condus la o transpunere foarte coerentă din digital la lumea reală. Nu doar la nivel conceptual, ci și în ceea ce privește modul în care a fost materializată și creată. Este o poveste foarte interesantă despre cum o idee este capabilă să se manifeste prin tine și să folosească energia ta pentru a accesa domeniul fizic.
Procesul (n. red. de a aduce crea fotoliul real) a durat un an și a fost un echilibru, ca o calibrare între intuiție și strategie. Pentru că dacă nu ai acest echilibru, este foarte greu să direcționezi lucrurile în așa fel încât să simți că este metoda corectă. Așadar, există întotdeauna această dualitate în tine, între anumite procese și exerciții care sunt foarte conștiente și, de asemenea, unele sentimente la care trebuie să reacționezi”.
Proiectul său a fost lăudat, încă de când se alfa strict în forma digitală, pentru că era palpabil, chiar mirosea bine în imaginația oamenilor, care o asociau cu florile care au folosite drept inspirație.
„Hortensia a fost un exemplu destul de bun al acestei provocări, în care am încercat să creez ceva organic și natural, ca florile, dar fără rigiditatea pe care le au de obicei lumea digitală și designul geometric. Pentru a face acest lucru, am dat peste această idee de a lucra cu texturi abstracte pe care le recunoști în natură. Nu sunt chiar florile în sine, dar creezi automat această legătură în conștiința ta.”
Succesul de care se bucură Andrés se datorează fix acestui element: că lucrările sale sunt palpabile, par că miros bine. De fapt, sunt proiecte digitale, abstracte care se bazează pe calcule matematice. În acest fel, artistul dă viață operelor sale.
„Ăsta a fost un factor important încă din prima etapă a activității mele, a practicii mele, când lucram foarte mult și aveam de-a face cu această tehnologie foarte numerică, foarte matematică. Întotdeauna am fost foarte atras de ideea de a o face face lucrările mai tactile, mai sensibile, în așa fel încât să poți vedea și simți ceva mult mai aproape de tine. Cred că aceasta a fost o parte foarte importantă a începutului meu de cariera.”
Proiectul Grădina Eden pentru Dior, inspirat din unul dintre parfumurile casei de modă
A urmat apoi și o colaborare cu Dior – unde inspirat de mirosul parfumului Gris Dior – a creat Grădina Eden – în care se regăsește prezentul și viitorul Dior Beauty. Andrés a fost inspirat de mișcare, frumusețe și grație și a avut ocazia să joace rolul lui Dumnezeu - să îmbine perfecțiunea digitalului cu imperfecțiunea umana transpusă în zeci de nuanțe de mirosuri, de parfumuri.
„Grădina Eden pentru Dior a fost un proiect interesant. Nu numai din punct de vedere tehnologic, pentru că a fost foarte greu să fac acel Metavers disponibil pentru toată lumea, chiar și pentru utilizatorii de iPhone, dar și pentru a crea o narațiune coerentă din punct de vedere conceptual despre interpretarea mea a ceea ce însemnă Dior. Dior a fost, de asemenea, un proiect foarte provocator.
Eu sunt mai degrabă un intermediar decât un creator. Simt că am ajutat prin creație, că am pus lucruri la dispoziția mai multor oameni și, în acest proces, am învățat despre mine însumi, dar nu simt că dețin cunoștințele sau puterea (n.red precum unui creator).”
Precum Grădina Eden, care a fost perfectă până să apară oamenii – ce reprezentau imperfecțiunea unei lumi ideale – nici grădina lui Andrés nu este perfectă, pentru că până la urmă, ne spune el, perfecțiunea este întotdeauna în ochii privitorului și poate exista doar pentru un moment, apoi dispare.
„Nu există perfecțiune. Cine poate spune că ceva este perfect? Cred că pur și simplu te oprești din muncă, dar nu există nicio modalitate de a numi ceva perfect. Pentru cineva, poate fi ceva perfect dar pentru altă persoană perfectul este complet altceva. Este foarte personal. În procesul meu, chiar nu-mi pasă de perfecțiune. Îmi pasă să mă manifest și să creez lucruri.”
Inspirația pentru lumea sa roz, extraordinară îi vine din senzațional – dar si din ordinar, pentru că sursa inspirației se schimbă o dată cu timpul, cu emoțiile pe care le simte, cu locurile pe care le vede. Iar toate aceste elemente, sunt ingredientele care duc la o rețetă reușită a succesului.
„Inspirația vine de peste tot și din orice. Nu este vorba despre a găsi inspirația perfectă, ci de a fi în starea necesară de a crea lucruri, de a transpune sau de a transmuta acest tip de idei în proiecte noi. Inspirația poate veni din ceva foarte extraordinar sau foarte obișnuit. Ceva foarte banal și foarte cotidian poate fi o sursă de inspirație, în funcție de cum te simți în acel moment și de lucrurile prin care treci. Depinde foarte mult de ceea ce faci în acea săptămână sau lună, ceea ce ai în minte. În acele momente, orice se întâmplă în afara ta este un fel de modalitate de a dobândi mai multe ingrediente pentru ceea ce faci.”
Una dintre cele mai mari dileme în artă , este că produsul finit poate fi fie descoperit, fie creat pe parcursul proiectului. Gândiți-vă la o bucată de lut: artistul poate să elimine excesul pentru a descoperi capodopera care se ascunde, sau poate construi către acel rezultat final. L-am întrebat si pe Andrés despre procesul creației, iar el este de părere că ambele cazuri sunt perfect valide:
„Există o mulțime de cazuri în care se întâlnesc ambele moduri de creație. Uneori ai o imagine în minte, găsești o imagine în interiorul tău și încerci să o materializezi, iar alteori este doar despre procesul pe care începi să îl faci și pur și simplu începi să te bucuri de acest proces”.
Rozul, un element constant în lucrările lui Andrés Reisinger
Tot ce a știut, încă de la începutul carierei a fost că rozul pal este pânza lui albă, este o culoare plăcută, umană, de care noi, ca oameni ne simțim apropiați. O culoare, spune el, mai naturală decât albul.
Sursă foto: @andresreisinger/Instagram
„Eu nu încep cu o pânză albă. Am început prin a folosi aceste nuanțe de roz pentru că mă simțeam mai confortabil cu ele. Am simțit că rozul este mai conectat cu corpurile noastre. E ca o culoare care ne hrănește. Este o culoare care te face să te simți confortabil și este mai naturală decât albul. De acolo, a început să fie ca o temă comună în munca mea, dar nu a fost o decizie, ci mai degrabă o constantă pe care am acceptat-o.”
Acum, cu cel mai recent proiect al său ”Take Over” artistul a luat cu asalt orașele de pe întreg mapamondul – care au devenit propriul canvas. New York, Londra, Barcelona și Milano sunt doar câteva dintre orașele care au primit un „digital makeover”. Clădirile din aceste orașe au fost alese chiar de artist și îmbrăcate în blănuri și tuule – iar Andrés ne spune că poate, dacă acest proiect ar deveni realitate, și noi ca oameni ne-am opri o secundă și am admira ce avem în jurul nostru.
Sursă foto: @andresreisinger/Instagram
„Inspirația a venit și datorită unor amintiri personale din orașele respective, toate orașele au fost reimaginate datorită modului în care am simțit eu acele orașe, atunci când am fost acolo. Așadar, este o viziune foarte personală a fiecărui oraș.
Cred că acest proiect este o modalitate de a ne atrage atenția și de a pune accentul pe diferite locuri. Cu siguranță face o diferență în modul în care citim și vedem orașul. Este și o modalitate de a schimba modul în care oamenii interacționează cu orașele, chiar și cu orașele în care nu au fost.”
Chiar dacă a stat doar două zile în Capitală, cu ocazia Conferinței Creativity 4 Better desfăsurată în data de 31 octombrie, și Bucureștiul ar avea o mică șansă de a primi un makeover...sau cel puțin, noi așa sperăm.
Despre lumea digitală, roz, perfect de imperfectă a lui Andrés Reisinger veți mai auzi, cu siguranță. Iar data viitoare când mergeți pe stradă, luați un moment și uitați-vă în jur, admirați ceea ce vedeți - încercați că găsiți frumosul în ceea ce ne înconjoară. Pentru că doar așa, prin ochii privitorului, poate fiecare dintre noi să pună o cortină de voal acolo unde simțim nevoie de un pic de frumos.
