Ziua de 1 martie marchează, calendaristic, începutul primăverii, iar Mărțișorul este simbolul acestui anotimp și al renașterii naturii. Ziua de 1 martie, ca toată luna, de altfel, este bogată în tradiții care se respectă an de an.
Tradiția și legenda Mărțișorului
Mărțișorul, acel obiect dăruit cu precădere femeilor (în unele regiuni ale țării sunt oferite și bărbaților), reprezintă un simbol al norocului și bunăstării.
În zilele noastre, mărțișorul este confecționat dintr-un șnur împletit, format din două fire, unul alb și unul roșu, la care se adaugă un obiect artizanal. În trecut, de șnurul împletit se agăţa doar o monedă de aur, argint sau din alt metal,
Obiectul se poate purta la mână, în piept sau de reverul hainei, iar tradiția spune că persoanele care le poartă vor avea noroc tot anul.
Există mai multe interpretări legate de semnificția celor două culori care alcătuiesc mărțișorul. Una dintre ele se referă la trecerea de la iarnă la primăvară, culoarea albă semnificând iarna, iar culoare roșie semnificând primăvara.
După unele informații etnografice, în vechime, mărțișorul era format dintr-un șnur alb și unul negru și nu era împodobit nici cu o monedă, nici cu un alt obiect artizanal.
O legendă este legată de Baba Dochia, despre care se spune că a împletit o funie din aţă albă şi neagră, pentru a putea, astfel, să ţină socoteala zilelor şi a nopţilor şi să ştie când vine vremea să coboare cu oile la păscut. În acest context, albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile.
Legenda spune că Baba Dochia a pedepsit-o pe noră să meargă la un râu înghețat să spele un ghem de lână neagră, până ce aceasta se va albi. Din cauza frigului,femeii i-au sângerat degetele, iar lâna s-a colorat în roşu, potrivit site-ului enciclopedia-dacica.ro. Firele alb şi roşu care alcătuiesc mărţişorul simbolizează astfel sângele şi sacrificiul.
Zilele Babelor sau Zilele Babei Dochia - ce spune legenda
În tradiția populară, primele 9 sau 12 zile ale lunii martie sunt dedicate Babei Dochia și sunt cunoscute drept „Zilele Babelor”. Acestea reprezintă zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte.
În calendarul creștin-ortodox, pe 1 martie este sărbătorită și Sfânta Muceniță Evdochia, de la care se pare că şi-ar fi luat numele Baba Dochia, scrie Agerpres. O altă interpretare este dată de Ion Ghinoiu, în volumul „Sărbători și obiceiuri creștine”. Acesta scrie că Dochia este un personaj precreștin, care a preluat de la Sfânta Evdochia doar numele şi data de sărbătorire.
Aceasta nu este văzută drept un personaj pozitiv, ci, dimpotrivă, este privită ca un personaj negativ, care îşi supune nora la mari încercări, drept pentru care poporul a împovărat-o nu doar cu cele 9 sau 12 cojoace, ci şi cu vremea capricioasă din primele zile ale primăverii calendaristice.
Legenda spune că, la sfârşitul lunii februarie, Baba Dochia îşi trimite nora la pădure să culeagă fragi, notează site-ul crestinortodox.ro. Ajutată de divinitate, aceasta găseşte fragi copţi. Văzându-i, Baba Dochia crede că a venit vara, prin urmare se pregăteşte să plece cu oile la munte. Îşi pune 9 (sau 12) cojoace în spate şi porneşte urcuşul.
De cum pleacă la drum, începe o ploaie care nu se mai opreşte timp de 9 zile şi 9 nopţi. Îngreunându-i-se cojoacele, Baba Dochia începe să le scoată, rând pe rând. Se spune că zilele capricioase de la începutul lunii martie sunt pricinuite chiar de ea, care îşi scutură câte un cojoc de ploaie sau de omăt.
Lepădând câte unul în fiecare zi, a rămas îmbrăcată doar în ie şi a îngheţat, transformându-se în stană de piatră, scrie Agerpres.
Astăzi, potrivit tradiției, se obișnuiește să se repartizeze o zi dintre cele 9 sau 12, câte unei persoane dintr-o colectivitate. Alte persoane preferă să îşi aleagă baba, fie în funcţie de ziua de naştere, fie la întâmplare. Se consideră că, după cum va fi vremea în ziua respectivă din Babe, aşa îi va merge tot anul persoanei care și-a ales ziua aceea.
