La Iași, zeci de copii din mai multe județe din țară s-au întrecut într-un concurs aparte - cel de bătut toaca. O îndeletnicire care necesită ureche muzicală și îndemânare. Sunt cel puțin o mie de melodii pentru toacă.
În multe sate din România, cei care bat toaca sunt copiii. E o apropiere de Dumnezeu, dar și de artă - arta de a cânta la un instrument muzical aparte. La Iași, peste 50 de copii din Iași, Botoșani, Suceava, Călărași au participat la un concurs inedit.
Doi dintre copiii care au participat sunt frați. Prima dată a început Narcis să bată toaca, doi ani mai târziu l-a urmat și sora lui.
Narcis Grecu, participant: „Nu aveam nicio legătura cu toaca și m-am uitat pe niște tutoriale pe Internet și am învățat, m-a mai învățat și un prieten si așa am învățat să bat toaca. E o apropiere de Dumnezeu”.
Andrada Grecu, participant: „Simt un gol în inimă, adică mă bucur când bat toaca la biserică, mă bucur că ne lasă părintele”.
Oana Grecu, mama unuia dintre copii: „A fost și pentru mine o surpriză. Chiar și acasă și-au instalat ei propriile lor toace prin copaci, pe dulapuri, pe ușă, pe geamuri, peste tot. Se iau la ceartă care și cum merge să bată toacă. E un lucru foarte frumos și ei sunt foarte fericiți”.
Un preot organizează, de 13 ani, concursul de toacă
Mulți dintre ei au descoperit sunetul toacei de la vârste foarte mici. Din dorința de a-i motiva și inspira pentru competițiile internaționale, preotul de la biserica Pârcovaci organizează de 13 ani concursul de toacă.
Paula Gavril, participant din Suceava: „De la zece ani am început să bat primul ciocan în toacă. A fost foarte frumos când am auzit acest sunet și am mers la concursuri”.
Andreea Heros, participant din Călărași: „Simt o emoție puternică”.
Preot Nicolae Crăciun, inițiator Concurs Național de Toacă, Pârcovaci, Iași: „Este o îndeletnicere frumoasă, este o artă. Trebuie să ai și o ureche muzicală, trebuie să ai și o îndemânare a mâinilor pentru a executa astfel de lucrări. Contează și ciocanele cu care bați, contează și melodia pe care ai deprins-o”.
La final, copiii au primit și premii. Premiul special, un ciocănel de aur, l-a primit Iustinian. De un deceniu bate toaca și are deja în palmares zeci de premii.
Iustinian Crăciun, participant: „Toaca nu trebuie bătută. Toaca trebuie cântată. E ca un instrument muzical, cum e vioara, cum e pianul”.
„Toaca este ca o compunere: are început, cuprins și incheiere. Fix ca o compunere. Trebuie să începe ușor, cu câteva floricele, probabil. Cuprinsul e mai rapid, mai fluent, iar la final, tot așa, o lăsam ușor ca să încheiem melodic”.
Inițial, oamenii erau chemați la slujbă prin bătaia ciocanelului în ușa bisericii. Toaca, așa cum o știm noi astăzi, dateaza din secolul al VI-lea. Materialul din care e făcut toaca, lungimea, grosimea ei sunt factori care influențează claritatea sunetului.
Preot Nicolae Crăciun: „Ciocănelele, în general, sunt dintr-un material tare, din fag, din stejar, din salcâm, care să rezoneze cu toaca, care obligatoriu trebuie să fie din paltin. Este lemnul care scoate sunetul cel mai bun”.
Toaca și clopotele sunt singurele instrumente muzicale acceptate de Biserica Ortodoxă.
