În urmă cu un an de zile Vladimir Putin declanșa o așa-zisă „operațiune militară specială” împotriva Ucrainei. The Washington Post a realizat o analiză, bazată pe interviuri cu peste o sută de persoane, cu privire la modul în care armata ucraineană a reușit să apere cu succes capitala după ce forțele ruse au invadat țara. Iată care sunt principalele concluzii.
1. În perioada premergătoare războiului, decidenții politici ucraineni au minimalizat probabilitatea unei invazii militare la scară largă, dar armata ucraineană s-a pregătit pentru un astfel de scenariu
Armata ucraineană a început să se pregătească cu câteva săptămâni înaintea invaziei militare, mutând echipamentele și personalul din baze și pe teren - o mișcare critică care a permis forțelor ucrainene să supraviețuiască unui bombardament aerian inițiat în primă fază a invaziei de forțele armate rusești.
Cu toate acestea, unii lideri militari de rang înalt din armata ucraineană, inclusiv comandantul însărcinat cu apărarea Kievului, s-au îndoit că Rusia va lansa o invazie totală, inclusiv un asalt asupra capitalei, crezând că ostilitățile vor fi limitate la estul Ucrainei.
2. Rusia a încercat, în mod direct și prin intermediari, să determine guvernul ucrainean să capituleze în primele ore ale războiului
La scurt timp după începerea invaziei, adjunctul șefului de Stat Major al Kremlinului, Dmitri Kozak, l-a sunat pe șeful administrației prezidențiale, Andrei Iermak, și a cerut capitularea Ucrainei, potrivit lui Iermak. Acesta din urmă l-a înjurat și a închis telefonul.
Ministrul Apărării din Belarus l-a sunat pe omologul său ucrainean, Oleksii Reznikov, și s-a prezentat ca emisar al ministrului rus al Apărării, Serghei Șoigu. Oficialul din Belarus s-a oferit să negocieze o capitulare în fața Rusiei, a declarat Reznikov. Reznikov i-a spus că singura capitulare pe care ar negocia-o ar fi cea a Moscovei.
3. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu s-a opus demisiei sau plecării de la Kiev, dacă acest lucru ar fi pus capăt războiului
În primele ore ale războiului, în timp ce oficialii occidentali îl îndemnau să părăsească țara, Zelenski le-a spus că ar pleca cu plăcere sau ar demisiona dacă acest lucru ar pune capăt războiului. El a spus că nu era îngrijorat de pierderea poziției sale, ci pur și simplu credea că plecarea sa nu ar face decât să-i ajute pe ruși să-și atingă obiectivul și să înrăutățească situația ucrainenilor.
„Nu încerc să mă agăț de putere”, a declarat Zelenski. „Dacă se pune problema ca eu să plec, iar acest lucru va opri vărsarea de sânge, atunci sunt de acord. Voi pleca chiar acum. Nu am intrat în politică pentru asta - și voi pleca dacă asta va opri războiul”.
Deși credea că unii oficiali occidentali erau cu adevărat îngrijorați de siguranța sa personală, Zelenski a suspectat, de asemenea, că unii dintre interlocutorii săi străini doreau pur și simplu ca conflictul să se încheie cât mai repede posibil, chiar dacă asta însemna capitularea în fața Rusiei.
4. Iermak, șeful administrației prezidențiale ucrainene, a folosit fotografii cu civili uciși pentru a convinge partenerii occidentali de gravitatea lucrurilor
Iermak a declarat că a trimis fotografii cu civili uciși și clădirile distruse pe telefoanele mobile personale ale unor oficiali de top din întreaga lume, inclusiv lui Jake Sullivan, Consilierul pentru Securitate Națională de la Casa Albă, și Karen Donfried, Secretarul de Stat Adjunct pentru Afaceri Europene și Eurasiatice.
„Mărturisesc că erau fotografii îngrozitoare care mă țineau treaz noaptea”, a declarat Iermak. „Nouăzeci la sută dintre persoanele care le-au primit au reacționat, au sunat înapoi și au început să facă și mai mult”.
5. Timp de câteva zile, la mijlocul lunii martie, forțele ucrainene care apărau Kievul au rămas aproape complet fără muniție pentru artilerie
În timp ce respingeau asaltul inițial asupra Kievului, forțele ucrainene au început să rămână fără obuze de artilerie din epoca sovietică, ajungând la un moment de criză la mijlocul lunii martie.
Washingtonul presupunea că Rusia va prelua rapid controlul asupra Ucrainei, astfel că oficialii americani pregătiseră o rezervă de arme portabile, precum armele antitanc de tip Javelin, care puteau fi folosite în cazul în care se ajungea la un război de gherilă. Totuși americanii nu se concentraseră asupra echipamentelor de artilerie de mari dimensiuni și a munițiilor. Acest lucru avea să îi pună într-o situație complicată pe apărătorii ucraineni.
