Țara muzicii K-Pop, a trenurilor rapide sau a serialelor care au cucerit lumea. Vorbim de Coreea de Sud, un stat din Asia numit și ”tigru economic” datorită dezvoltării robuste din ultimii 50 de ani. Bucureștiul are relații foarte bune cu Seul, ar putea cumpăra arme de acolo, iar Klaus Iohannis a vizitat recent această țară. Dar cum este Coreea de Sud văzută din interior?
O țară exotică, surprinzătoare, însă pe care o descoperi cu adevărat după ce locuiești acolo, spun românii din Coreea de Sud. În continuare urmăriți două interviuri cu doi români care au ales să stea în Coreea de Sud. Roxana Tudose este studentă de un an și jumătate în Seul, iar inginerul Andrei Rada s-a stabilit acolo de șapte ani. Să vedem ce povestesc despre experiența vieții lor în Coreea de Sud.
Roxana Tudose, atrasă încă din copilărie de cultura asiatică, a găsit în muzica și filmele coreene o sursă de inspirație. După ani în care a făcut o pasiune pentru cultura coreeană, Roxana și-a urmat visul și a ajuns să studieze în Seul, la universitate limba coreeană.
Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews: Ce ați aflat nou despre Coreea față de ceea ce știați?
Roxana Tudose, studentă: ”În mare parte am descoperit Coreea, la care m-am gândit, însă m-am așteptat ca poporul corean să fie puțin mai deschis față de străini. Mi se pare sunt foarte amabili, dar cumva mi se pare că nu sunt deschiși în totalitate față de noi.”
Cultura muncii și sistemul educațional riguros din Coreea de Sud
Sistemul educațional, în special, este descris ca fiind extrem de exigent, punând presiune pe elevi și studenți să învețe și să performeze într-un timp scurt. Competiția acerbă pentru locuri de muncă accentuează această presiune.
Roxana Tudose, studentă: ”Au cultura aceasta. Repede, repede. Ei muncesc foarte mult și bine. Am observat asta și atunci când trebuie să înveți trebuie să înveți mult și repede. Trebuie să faci orice. Destul de repede și bine. [...] Sistemul educațional este extrem de exigent, trebuie să înveți foarte mult ca să poți să faci față. Este o competiție uriașă și pentru joburi. Aici 97% dintre oameni aleg să meargă la universitate, iar apoi găsirea unui job, evident devine ce în ce mai dificil, pentru că mulți absolut sunt absolvent facultate și nu mai greu să poți să-ți găsești.”
Roxana recunoaște totuși că ritmul alert al coreenilor este principala cauză pentru care țara ocupă un loc fruntaș în topul sinuciderilor în rândul tinerilor.
Roxana Tudose, studentă: ”În momentul actual, Coreea de Sud a înregistrat cea mai mică rată de natalitate din lume. Asta cred că este din cauza faptului că sunt nemulțumiți de salariile pe care le au. Femeile consideră că se așteaptă foarte mult de la ele, li se cere să muncească foarte mult, cot la cot cu un bărbat, dar salariile sunt mai mici pentru același tip de job. Femeile sunt plătite aici mai puțin decât bărbații și ele consideră că nu mai vor să facă copii pentru că nu nu pot face față unor asunea cerințe.”
Ce ar putea învăța România de la Coreea de Sud?
Întrebată ce ar putea învăța România de la Coreea de Sud și viceversa, studenta a răspuns că oamenilor le lipsește relaxarea și ”lejeritatea de a trăi”, în timp ce România ar putea prelua de la Coreea, seriozitatea și implicarea în crearea unei societăți mai puternice.
Roxana Tudose, studentă: ”Probabil lejeritatea de a trăi și de a nu-ți păsa ce crede lumea despre tine, pentru că ei sunt muncitori și nu știu să-și ia pauze, nu știu să se relaxeze.”
Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews: ”Invers. Ce ar trebui să ia România din Coreea?”
Roxana Tudose, studentă: ”Probabil seriozitatea cu care muncim, cu care învățăm și implicarea în a crea o societate mai mai puternică.”
Viața în Coreea de Sud, prin ochii unui inginer
Pentru Andrei Rada, oportunitatea unei slujbe în Coreea a fost momentul decisiv. Această țară i-a oferit un mediu de lucru și un cadru cultural diferit, iar acum el și-a construit o viață și o familie aici.
Andrei Rada, inginer: ”Am ajuns în Coreea acum aproximativ șapte ani jumate. 5 Am avut o oportunitate să prind un loc de muncă la o companie care avea de gând să trimită pe cineva aici, un inginer și cred că am fost singurul din companie care vrea să călătorească pentru o prioadă mai lungă de de de timp. Gen trei ani, de de zile.”
Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews: ”Înțeleg că ți-ai făcut și familie, practic nu te mai întorci în România?”
Andrei Rada, inginer: „De întors în România sigur o să mă întorc. Cel puțin mama vrea să-și vadă pe Leo, fiul nostru. Și da, am mi-am făcut familia acum patru ani. Era momentul când trebuia să decid dacă rămân în Coreea sau plec înapoi. Și am decis să rămână aici. Soția e coreeană. ”
Integrarea într-o familie mixtă poate fi o experiență revelatoare, iar pentru Andrei Rada, inginer român căsătorit cu o coreeancă, această alăturare de civilizații a adus înțelegerea și aprecierea mai profundă a culturii și obiceiurilor coreene.
Gusturile locale și importanța meselor împreună
Andrei a menționat faptul că, datorită soției sale, a avut oportunitatea de a învăța și de a experimenta mai multe aspecte ale vieții din Coreea de Sud. De la gusturile locale și importanța meselor împreună, până la dinamica la locul de muncă și sistemul de sănătate, el a fost ghidat de partenerul său în această călătorie de descoperire.
Andrei Rada, inginer: ”Cred că atunci când ai pe cineva care să-ți explice, să înțelegi, de ce se întâmplă anumite lucruri la locul de muncă sau între prieteni, în grupul care în care ești, cred că atunci îi înțelegi mai bine pe ei. Cred că poate un lucru banal despre mâncare, de exemplu. Cred că la început când am venit aici nu am știut să experimentez un restaurant mai bun sau cineva care gătește mâncare coreeană mai gustoasă. Dacă mănânci la o cantină, știi cum e?! Atunci am avut probleme să mă adaptez cu gustul, aromele, dar acum, după câțiva ani, după ce mi-a explicat și am avut șansa să experimentez împreună cu ea diverse locuri în Coreea, nu nu numai în Seul, începi să vezi și să înțelegi și să înțelegi, nu neapărat cum gândesc, dar și cât de important este pentru ei să mănânci împreună. Colegii de muncă mănâncă împreună, familia mănâncă împreună și e un sentiment de apropiere între oameni, ceea ce e un lucru special pe care l-am întâlnit aici pentru prima dată.”
