Până în luna iunie a anului 2022, lucrătorii sexuali din Belgia făceau parte din economia subterană: nu aveau acces la asigurări sociale, la indemnizații de boală, la împrumuturi sau credite și nici nu plăteau impozite. De asemenea, îi incriminau pe toți cei din jurul lor, astfel încât cei care îi „asistau” - de la un designer web la un contabil - puteau fi, de asemenea, urmăriți penal.
Toate acestea s-au schimbat odată cu adoptarea unei legi de dezincriminare istorice - prima din Europa și a doua din lume.
„Ne-am luptat foarte, foarte mult pentru asta”, a declarat pentru Euronews Daan Bauwens, director interimar al UTOPI, o organizație belgiană a lucrătorilor sexuali.
Belgia a dezincriminat toți terții și a permis unora să fie angajați în mod legal ca lucrători sexuali, cu un contract care să le garanteze drepturile de muncă. Înainte de această schimbare, munca sexuală era „tolerată”, dar rezultatul a fost un sector în care nu existau standarde sau garanții, care, potrivit lui Bauwens, sunt esențiale pentru a preveni exploatarea.
Un alt factor cheie a fost impactul COVID-19 și al politicilor de închidere, care a fost „o perioadă dezastruoasă pentru lucrătorii sexuali”, potrivit lui Bauwens - deoarece, ca parte a economiei subterane, aceștia nu puteau avea acces la sprijinul statului.
A existat o amplă campanie la nivel de bază pentru a ajuta financiar lucrătorii sexuali, iar statul a contribuit în cele din urmă la acest sistem, deoarece nu a putut oferi o plasă de securitate socială pentru lucrătorii care nu existau în mod legal. Această problemă a primit multă atenție din partea presei și a făcut obiectul unei campanii, ceea ce a contribuit la introducerea dezincriminării pe ordinea de zi atunci când a fost format un nou guvern de coaliție în octombrie 2020.
„A arătat atât de clar că lucrătorii din domeniul sexului se organizează pentru ei înșiși, că știu cum să facă acest lucru, că pot vorbi pentru ei înșiși și că au anumite revendicări politice”, a spus Bauwens.
„Munca sexuală este muncă”
În timp ce Belgia este primul stat UE care a dezincriminat munca sexuală, Olanda, Germania și Austria au legalizat într-o formă sau alta munca sexuală. În schimb, Suedia și Franța incriminează cumpărarea de servicii sexuale, dar nu și vânzarea, cu scopul general de a „aboli” munca sexuală.
Dezbaterea cu privire la modul de abordare a prostituției se mută acum în Parlamentul European, unde Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, cunoscută sub numele de Comisia FEMM, pregătește un raport privind reglementarea industriei sexului.
Raportul, care se așteaptă să fie prezentat în plen în iunie 2023, este probabil să recomande o formă de interzicere.
„Este un subiect foarte emoțional”, a declarat eurodeputata germană Maria Noichl (S&D), raportoarea raportului „Reglementarea prostituției în UE”. „Prostituția este un fenomen global și de gen: sunt mai ales femei care își vând corpul bărbaților, reproducând structurile de putere și inegalitățile care există în întreaga societate”.
Noichl a argumentat că politicile liberale privind munca sexuală, cum ar fi cele din Germania, creează cererea pentru ca femeile să fie traficate în scopul exploatării sexuale. Ea dorește ca toate statele membre „să dezincrimineze femeile care practică prostituția și să le destigmatizeze” și să se asigure că acestea au acces la drepturile lor fundamentale.
Acest lucru înseamnă că persoanele care cumpără servicii sexuale vor continua să fie urmărite penal, ceea ce, în opinia susținătorilor acestei politici, va reduce cererea de muncă sexuală.
Pentru europarlamentarul olandez Sophie in 't Veld (Renew), faptul că nu există o politică europeană pe această temă „este ciudat, pentru că munca sexuală este muncă”.
In 't Veld este o susținătoare a dezincriminării sexului în UE și a lucrat ani de zile la această problemă.
Oamenii (din industrai sexuală n.red.) lucrează și ar trebui să aibă drepturi de lucrători ca oricine altcineva.
Ea a deplâns faptul că Comisia Europeană a refuzat să acorde finanțare Alianței Europene a Lucrătorilor Sexuali - o rețea condusă de lucrători sexuali care reprezintă peste 100 de organizații din 30 de țări din Europa și Asia Centrală - pentru a o ajuta să își îndeplinească rolul de organizație a societății civile ca oricare alta.
„Decriminalizarea este singura cale”
Pentru Sabrina Sanchez, coordonatoarea Alianței Europene pentru Drepturile Lucrătorilor Sexuali (ESWA), viitorul raport al Parlamentului European este foarte îngrijorător. Modelul nordic, pe care probabil că raportul îl va susține, continuă să incrimineze clienții, dar dezincriminează vânzarea de servicii sexuale.
Raportul nu va „aborda nimic din ceea ce ar trebui să abordeze”, a spus ea.
Sanchez a argumentat că incriminarea parțială continuă a muncii sexuale sporește exploatarea, forțând lucrătorii în condiții mai sărace și mai periculoase, fără a avea puterea de a le schimba, și transmite mesajul că lucrătorii sexuali sunt „indezirabili” - sancționând în mod tacit violența împotriva lor din partea autorităților și a clienților.
Sanchez este, de asemenea, îngrijorată de faptul că, în lipsa unei definiții clare a ceea ce constituie exploatarea sexuală, tot ce înseamnă muncă sexuală ar putea fi atras în răspunsul UE la violența împotriva femeilor în cadrul unei propuneri de directivă privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care este în prezent examinată de parlament.
Indiferent dacă eforturile depuse în statele membre sau la nivelul UE vor duce la mai multe politici de dezincriminare a sexului sau de abolire a acestuia, schimbarea esențială pare să fie în organizarea lucrătorilor sexuali pentru a face presiuni în favoarea nevoilor și cererilor lor, dacă politicienii sunt dispuși să asculte.
„Am sentimentul că din ce în ce mai mulți politicieni din Europa își deschid ochii la alte modalități de abordare a problemei”, a declarat Bauwens.
Codul Muncii din Belgia este în curs de actualizare, în consultare cu lucrătorii sexuali, cu organizațiile de asistență medicală și socială și cu ONG-urile care sprijină victimele traficului de persoane. Acesta va fi acum una dintre politicile-cheie care reglementează și sprijină munca sexuală.
Legea privind dezincriminarea include o evaluare a impactului legii în sine, care urmează să fie realizată peste doi ani și apoi la fiecare patru ani.
Bauwens este încrezător că va fi un succes. „Există un număr copleșitor de dovezi care arată că dezincriminarea este singura modalitate de a asigura protejarea drepturilor omului pentru lucrătorii sexuali”, a declarat el.
