Acum un an și jumătate Euronews România vă prezenta povestea unei familii de ucraineni puse în fața ororilor războiului. Era începutul invaziei când familia Lastivka s-a despărțit în lacrimi la granița de la Siret. Soția și copiii au luat drumul migrație: România, Italia, apoi Irlanda. Soțul a rămas să lupte cu invadatorii ruși.
Am urmărit soarta familiei Lastivka și v-am prezentat-o pentru că este povestea a sute de mii de familii de ucraineni. Am urmărit peregrinările soției, luptele și rănile soțului. Le-am aflat speranțele și visele de a reveni la un moment dat acasă, împreună, în familie, în pace. De curând, visele le-au fost năruite pentru totdeauna. Uliana a aflat că Ruslan... a fost omorât în cel mai fierbinte punct al frontului, la Avdiivka.
Ruslan a cerut să fie trimis pe front
Pe 2 martie 2022, familia Lastivka își spunea la revedere la Siret, granița dintre România și Ucraina. Plângeau cu toții, dar nu-și luau adio. Sperau că războiul se va termina la un moment dat, iar ei se vor revedea în pace și liniște acasă.
Uliana Lastivka: ”Pur și simplu nu înțeleg de ce ni se întâmplă asta, de ce ne-am pomenit cu această situație.”
Ruslan Lastivka: ”Ne-au distrus viața. Toți lucrau, învățau, aveau un scop... Pentru ce? De ce?! Asta e țara mea, asta e casa mea. E un lucru extrem de important pentru mine. ”
Ruslan s-a întors la Kiev, a mers la un centru de recrutare și s-a cerut pe front. A trebuit să insiste pe lângă funcționari pentru că nu avea pregătirea militară necesară.
După peregrinări prin România și Italia, Uliana și cei doi copii, o fetiță de 5 ani și un băiat de 12, s-au stabilit în Irlanda.
Durerea despărțirii i-a unit
Uliana este cosmeticiană, iar Ruslan, broker de asigurări. Profesiile lor nu au nicio legătură cu războiul, cu armele. Aveau doi copii, se iubeau, iar viața lor era complet fericită... până în momentul invaziei rusești.
Brokerul Ruslan a văzut ce înseamnă războiul și era îngrozit.
Ruslan Lastivka: ”Armata rusă ataca. A avut loc o explozie lângă mine. M-am aruncat la sol. Se pare că nu suficient de repede. Am fost aruncat de unda de șoc. Am pierdut auzul și vederea pe partea dreaptă. Războiul este ceva groaznic. Nu este ceea ce vezi la televizor, nu este ca în filme, nu este nimic romantic. Este greu, este o situație groaznică. Înseamnă moartea celor apropiați. Este înfiorător.”
Vitalie Cojocari: ”V-ați gândit vreodată că o persoană din asigurări, o persoană din finanțe va lua în mână arma și își va apăra Patria?”
Ruslan Lastivka: ”Nu am visat nici în cel mai crunt coșmar. Sunt bărbat, sunt ucrainean, sunt tată. Trebuie să-mi apăr Patria, să-mi apăr pământurile și siguranța copiilor mei.”
În spital fusese vizitat de soție și de copii care au venit pentru scurt timp acasă, în Kiev. Erau din nou o familie și s-au bucurat de momentele petrecute împreună, ca înainte de război.
Ruslan Lastivka: ”Desigur, a fost plină de bucurie. Ne-a fost dor. A fost plăcut, mereu este plăcut.”
Uliana Lastivka: ”A fost o întâlnire de suflet. Mie și copiilor ni s-a făcut dor. El de asemenea. Este greu să trăiești la distanță, să știu că se află într-un pericol mare. Dar voi spune un lucru. Dacă există dragoste, poți să aștepți. Războiul le-a oferit multora ocazia să verifice rezistența relațiilor.”
Iar relația lor a rezistat. Uliana vorbea mereu cu dragoste despre Ruslan, spunea că îi era greu fără el. La fel și Ruslan, care îi trimitea mesaje chiar și din tranșee. Durerea despărțirii i-a unit, dar războiul s-a opus din nou fericirii lor.
Ruslan a murit în timpul unui bombardament în Avdiivka
În ciuda rănilor primite, după ce și-a revenit, Ruslan s-a cerut din nou pe front. Considera că era datoria lui să se implice. Credea că la 42 de ani nu are dreptul să stea acasă, că avea experiență necesară și astfel îi va proteja pe alți tineri ucraineni cu mai puțină știință a luptelor.
Ruslan Lastivka: ”Nu mă simt atât de rău ca să fiu nevoit să rămân acasă. Am experiență de un an de război. Am prieteni acolo. Am niște sarcini militare pe care nu consider că le-am terminat.”
Medicii l-au lăsat să lupte, iar Ruslan a mers în cel mai fierbinte punct al frontului. Este vorba de Avdiivka, foarte aproape de Donețk, acolo unde rușii atacă în valuri pentru a cuceri localitatea, unde bombardamentele sunt cele mai dure.
La începutul lunii noiembrie, familia Lastivka a fost informată că Ruslan a murit în timpul unui bombardament în Avdiivka.
Uliana a rămas văduvă cu doi copii mici și o mare durere în suflet: nu-și va mai vedea niciodată visul împlinit, de a reveni la familia de dinainte de război, în pace și alături de Ruslan.
Mai jos, puteți urmări varianta în limba română a acestui material:
