Reglementările UE privind angajații sunt, în general, destul de stricte, punând accentul pe condițiile individuale de muncă și pe drepturile lucrătorilor, inclusiv dreptul la informare, legile antidiscriminatorii și securitatea locului de muncă.
Cu toate acestea, atunci când vine vorba de salarii și remunerații în statele membre ale UE, există încă diferențe semnificative, în funcție de o serie de factori, cum ar fi legile, cererea, inflația și multe altele, relatează Euronews.com.
Cum se compară țările din Europa în ceea ce privește salariile
Potrivit Statista, în 2022, salariile medii anuale variau de la 73.642 de euro în Islanda, până la 24.067 de euro în Grecia.
Țările cu cele mai mari salarii în 2022:
- Islanda - 73.642 de euro;
- Luxemburg - 72.529 de euro;
- Elveția - 67.605 de euro;
- Belgia - 63.758 de euro;
- Danemarca - 59.405 de euro;
Țările cu cele mai mici salarii în 2022:
- Grecia - 24.067 de euro;
- Slovacia - 24.337 de euro;
- Ungaria - 26.376 de euro;
- Portugalia - 29.540 de euro;
- Republica Cehă - 30.967 de euro.
Potrivit Eurostat, costul mediu pe oră al forței de muncă în UE a fost de 30,5 euro. Salariile medii anuale pentru angajații singuri, fără copii, au fost de 26.136 de euro. Cuplurile de lucrători cu doi copii au obținut un salariu mediu anual de 55.573 euro.
Diferența de remunerare neajustată între femei și bărbați a fost de 12,7% în 2021, cea mai mare diferență fiind înregistrată în Estonia, de 20,5%, iar cea mai mică în Luxemburg, de -0,2%. Cu toate acestea, potrivit Comisiei Europene, diferența de remunerare a crescut cu 13% în 2023.
Ce face UE pentru a reduce diferențele de remunerare?
În 2020, Comisia Europeană a anunțat o strategie pentru a încerca să reducă acest decalaj până în 2025. Aceasta a fost urmată de lansarea de către Comisie a Directivei privind transparența salarială în iunie 2023, cu un fond de 6,1 milioane de euro pentru a contribui la punerea în aplicare a acesteia. Astfel, angajaților le-a fost mai ușor să recunoască discriminarea salarială. De asemenea, a funcționat ca un ghid pentru angajatori.
În mod obișnuit, sectoarele cu cele mai mari salarii din Europa sunt finanțele, asigurările, energia electrică, mineritul, tehnologia informației, comerțul cu amănuntul și educația. La celălalt capăt al spectrului, sectoarele cu cele mai mici salarii tind să fie asistența administrativă, industria ospitalității și construcțiile.
De ce sunt salariile mari în Islanda și Luxemburg?
Salariile ridicate din Islanda sunt determinate de faptul că o mare parte din sectorul privat al țării mizează pe acorduri colective. Unele creșteri s-au datorat, de asemenea, adăugării de beneficii Covid-19, precum și salariilor orare care și-au revenit după slăbiciunea din timpul pandemiei.
Islanda este, de asemenea, una dintre cele mai scumpe țări din lume, cu o inflație constant ridicată, ceea ce contribuie, de asemenea, la faptul că lucrătorii cer salarii mai mari. Din martie 2019, în Islanda au fost semnate 326 de acorduri de muncă, iar peste 90% din forța de muncă face parte dintr-un sindicat.
Sectoarele financiar și bancar formează principala pondere din spatele salariilor atractive din Luxemburg, majoritatea băncilor angajând lucrători cu un nivel de educație ridicat, cu experiență și la mare căutare. O parte dintre aceștia sunt, de asemenea, expatriați.
De asemenea, Luxemburgul își revizuiește salariul social minim, în comparație cu salariile medii și cu evoluția prețurilor, la fiecare doi ani, menținând astfel standardele salariale foarte actualizate. Cu toate acestea, salariile depind în mare măsură de sectoare, de diviziunile băncilor, de vechime, de vârstă, precum și de educație și experiență.
Acest lucru poate cauza disparități semnificative, chiar și în cadrul aceluiași sector, în funcție de rolul și de funcția specifică a unui angajat. Ca atare, salariile medii au fost mai mult sau mai puțin stagnante în Luxemburg din 2015, pe măsură ce productivitatea scade.
De ce sunt salariile atât de mici în Grecia în comparație cu alte țări?
Economia și piața muncii din Grecia, în general, încă luptă să se redreseze în urma crizei datoriilor suverane, ceea ce face ca salariile medii și salariile minime să fie mult mai mici decât în restul Europei. De asemenea, recent au fost puse în aplicare o serie de măsuri mai stricte pe piața forței de muncă, cum ar fi campanii de angajare a tinerilor stagiari proaspăt absolvenți, care pot fi plătiți mai puțin.
În mod similar, Slovacia se confruntă, de asemenea, cu o productivitate scăzută a forței de muncă și cu consecințele prăbușirii regimului sovietic, ceea ce menține salariile reduse.
Portugalia s-a confruntat, de asemenea, cu o productivitate scăzută, precum și cu o tendință din ce în ce mai mare de a angaja lucrători sezonieri pe termen scurt, pentru a susține sectorul turistic al țării. Salariile mai mici au contribuit, de asemenea, în mare măsură, la scoaterea unui număr de persoane din sectorul imobiliar în plină expansiune.
Este posibil ca recesiunea tehnică din Ungaria să fi contribuit la scăderea salariilor din ultima vreme, deoarece mai puține companii au fost în măsură să își permită să plătească costurile forței de muncă. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, costul scăzut al vieții din Ungaria ar fi putut fi un factor cheie în evoluția slabă a salariilor în sens ascendent, deși acest lucru s-ar putea schimba încet-încet acum că țara se confruntă cu o inflație mai mare.
Pe de altă parte, Republica Cehă s-a confruntat cu o problemă mai mult culturală, majoritatea angajaților fiind reticenți în a negocia pentru salarii mai mari. Ca urmare, chiar și sindicatele și sindicatele sunt mai slabe decât ar trebui și nu pot face prea multe pentru a promova agendele angajaților.
