România nu are o listă națională de așteptare pentru pacienții care au nevoie de un transplant de organ. Aceștia sunt înscriși în Registrul Național de Transplant și primesc un cod, însă alegerea lor se face la nivel regional, nu național. Reprezentanții pacienților atrag atenția că nu este un mod echitabil de a alege cine merită și cine nu un organ compatibil. Din cauza modului acesta de organizare, spun ei, se ajunge la situații în care unii pacienți pot ajunge în fruntea listei atunci când apare un organ.
În România, în spitalele de stat, se fac trei tipuri de transplanturi de organe
În România, în spitalele de stat, se fac trei tipuri de transplanturi de organe: hepatic, renal și cardiac, potrivit unui răspuns oficial al Agenției Naționale de Transplant, însă organizarea regională înseamnă, practic, că nu există o listă națională a tuturor pacienților și a eligibilității lor.
„Regulile de alocare a organelor către centrul de transplant sunt stabilite de Consiliul Științific al ANT și au la bază criteriile de urgență specifice pentru fiecare organ și criteriul regional. Selectarea receptorului din lista de așteptare este responsabilitatea centrului de transplant, conform ghidurilor și protocoalelor medicale specifice”, potrivit Agenției Naționale de Transplant.
Vasile Barbu, Asociația Pacienților: „Ar trebui să existe un soft la nivel național, care să facă automat propunerile, după care acea comisie să facă analiza, pentru că nu putem lăsa doar computerul să aleagă. Este bine ca dintr-un număr de pacienți aleși de computer, apropiați de compatibilitatea organului respectiv, acea comisie trebuie să mai facă rapid încă o selecție, o evaluare a pacienților, îi reinvită pe cât mai mulți posibil să fie reevaluați, pentru că sunt situații când stau pe lista de așteptare ani de zile. Nu au mai fost reevaluați de trei, patru ani.”
Emanuel Ungureanu, deputat USR, Comisia de Sănătate: „Transplantul este cumva luat pe persoană fizică de niște profesori. Există și un Consiliu Științific al Agenției Naționale de Transplant, care, teoretic, ar fi trebuit să gândească, împreună cu oameni din Ministerul Sănătății, criterii de alocare a organelor după norme europene. Noi facem parte dintr-o lume europeană cu reguli în domeniul transplantului. Sunt directive europene care ar fi trebui să fie transpuse în legislație. Nu este guvernată activitatea de transplant de reguli transparente, pe care, poate, să le verifice orice organsim internațional independent și acesta este motivul pentru care România nu colaborează cu Eurotransplant.”
„Pentru România nu reprezintă o prioritate apartenența la Eurotransplant”
„Pentru România nu reprezintă o prioritate apartenența la Eurotransplant, deoarece atât noi, cât și Eurotransplant facem parte din platforma europeană de schimb de organe FOEDUS, iar condițiile financiare și logistice pentru a fi membri ai Fundației Eurotransplant nu sunt avantajoase pentru activitatea de transplant în țara noastră, unde sunt dezvoltate cu succes și la cel mai înalt grad de profesionalism trei programe de transplant organe: hepatic, renal și cardiac”, a transmis pentru Euronews într-un răspuns oficial pentru Euronews.
Există, însă, o nevoie de transplant și pentru alte țesuturi, cum ar fi corneea.
Ioana Gobej, chirurg oftalmolog: „În Franța există o bancă de ochi, de unde spitalele, centrele universitare, dar și cabinetele medicale private, făceau cereri pentru a primi cornee atunci când aveau un pacient căruia i se punea indicația de grefă corneeană. Numărul de cornee este foarte, foarte mic și cred că ar trebui făcut ceva în sensul creșterii șanselor pacienților.”
În România, sunt acreditate pentru prelevarea de organe 36 de spitale, iar de la începutul anului au fost înregistrați 60 de donatori.
