După mai mulți ani de relativă liniște, politica fiscală este pe cale să revină în prim-planul scenei economice a zonei euro, scrie Euronews.com.
Pe măsură ce statele membre își prezintă planurile bugetare pentru 2026, atenția se concentrează din nou asupra deficitelor, dinamicii datoriei publice și sustenabilității finanțelor publice – indicatori care fuseseră trecuți în plan secund în perioada de redresare de după pandemie.
Prognoze îngrijorătoare privind datoria și deficitul
Cel mai recent Fiscal Monitor al Fondului Monetar Internațional (FMI) estimează o deteriorare treptată, dar constantă, a perspectivei fiscale a zonei euro.
Deficitul bugetar agregat al regiunii este prognozat să crească de la 3,2% din PIB în 2025 la 3,4% în 2026, urmând să ajungă la 3,6% în 2027 și 3,7% până în 2030. Deși deficitele de peste pragul de 3% stabilit prin Tratatul de la Maastricht au devenit o normalitate după pandemie, proiecțiile FMI confirmă că reechilibrarea fiscală rămâne o provocare.
Franța și Belgia vor înregistra cele mai accentuate creșteri ale datoriilor publice: în Franța, ponderea datoriei în PIB va urca de la 116,5% în 2025 la 129,4% în 2030, iar în Belgia de la 107,5% la 122,6% în același interval.
Germania – considerată mult timp un model de disciplină fiscală – este așteptată să își majoreze datoria de la 64,4% la 73,6% din PIB, adică o creștere de peste 9 puncte procentuale.
Italia, una dintre cele mai îndatorate economii ale blocului, va avea o evoluție mai stabilă, cu o creștere marginală de la 136,8% la 137% din PIB până în 2030 – rămânând totuși printre cele mai mari niveluri de datorie din lume.
În contrast, Spania și Portugalia vor reuși să reducă nivelul datoriei, datorită unei creșteri economice nominale mai solide și a unei consolidări bugetare continue. Spania ar urma să scadă de la 100,4% la 92,6%, iar Portugalia de la 90,9% la 77,4%.
Grecia continuă un trend descendent stabil, cu o reducere a datoriei de la 146,7% în 2025 la 130,2% în 2030.
Irlanda și Țările de Jos rămân cele mai solide economii fiscal din zona euro. Datoria Irlandei ar urma să coboare de la 33% la 28,2% din PIB, iar cea a Olandei să crească ușor de la 44% la 48,5%, rămânând printre cele mai reduse din bloc.
„Politica fiscală revine în centrul atenției”
Economiștii de la Goldman Sachs anticipează o schimbare vizibilă în 2026:
„Ne așteptăm ca politica fiscală să devină elementul central al perspectivei economice din zona euro”, se arată într-un raport recent, schimbare determinată de pachetul fiscal german, creșterea cheltuielilor pentru apărare și tensiunile bugetare din Franța.
Germania se află în centrul acestei orientări expansioniste. Deficitul său ar urma să crească de la 2,9% la 3,7% din PIB, ca urmare a implementării unui pachet fiscal amplu aprobat în 2025.
În Franța, fragmentarea politică continuă să îngreuneze consolidarea bugetară, iar Goldman estimează o îmbunătățire abia perceptibilă – de la 5,4% la 5,3% din PIB.
Divergențe majore între economiile europene
Deși nivelurile datoriilor cresc în majoritatea țărilor, agenția de rating Kroll Bond Rating Agency (KBRA) notează că traiectoriile fiscale diferă semnificativ.
„Dintre marile economii europene, Franța, Marea Britanie, Germania, Spania și Italia se află sub presiune, în timp ce Portugalia, Irlanda și Grecia se remarcă prin performanțe mai bune”, a scris Ken Egan, director senior la KBRA.
Presiunile structurale – de la îmbătrânirea populației și tranziția climatică, până la majorarea cheltuielilor pentru apărare – se accentuează.
Până în 2035, cheltuielile militare ar putea ajunge la 3,5% din PIB, iar chiar și până în 2030, acestea ar putea lărgi deficitele bugetare cu aproape 0,9 puncte procentuale, potrivit estimărilor KBRA.
În același timp, țările periferice ale zonei euro, odinioară epicentrul crizei datoriilor – Portugalia, Irlanda și Grecia – manifestă acum o disciplină fiscală remarcabilă, deși impactul asupra piețelor este limitat de dimensiunea redusă a piețelor lor de obligațiuni.
Revin „vigilentele obligațiunilor”?
Deși guvernele reiau cheltuielile masive, piețele financiare par mai puțin indulgente, avertizează experții.
„În piețele de obligațiuni, acum dominate de așa-numiții bond vigilantes, investitorii reacționează rapid la stres și testează credibilitatea fiscală a statelor”, notează KBRA.
Un bond vigilante este un investitor care vinde obligațiuni pentru a protesta față de politica guvernamentală considerată nesustenabilă.
Cum 40–45% din datoria publică a zonei euro urmează să fie refinanțată în următorii trei ani, costurile mai mari ale împrumuturilor s-ar putea traduce rapid prin creșterea cheltuielilor cu dobânzile.
Pentru o economie cu o datorie medie de 90% din PIB, o creștere cu 1 punct procentual a randamentelor ar adăuga până la 0,46% din PIB la cheltuielile anuale cu dobânzile – echivalent cu 20 de miliarde de euro în Germania sau 10 miliarde în Italia.
„Accentul ar trebui mutat de la a investi mai mult la a investi mai bine – prin analize stricte ale cheltuielilor, proiecte bine planificate și investiții care aduc valoare netă”, a subliniat Ken Egan.
Politica fiscală, din nou în prim-plan
Perspectivele fiscale ale zonei euro intră într-o nouă etapă, marcată de strategii naționale divergente, datorii ridicate și piețe tot mai sensibile la riscuri.
Deși blocul beneficiază de piețe de capital profunde și de o oarecare flexibilitate bugetară, anii următori vor testa credibilitatea și adaptabilitatea politicilor fiscale ale statelor membre.
Pe măsură ce ne apropiem de 2026, politica fiscală nu mai este o forță tăcută în fundal — ci revine în prim-planul poveștii economice a zonei euro.
