Doar șapte dintre cele 30 de țări aliate ale NATO au îndeplinit obiectivul de cheltuieli militare stabilit de Alianța Nord-Atlantică în 2022, a confirmat secretarul general al organizației militare, Jens Stoltenberg.
Obiectivul este ca fiecare țară să contribuie cu 2% din PIB-ul său la cheltuielile pentru apărare. În prezent, doar Grecia, Statele Unite, Lituania, Polonia, Regatul Unit, Estonia și Letonia respectă acest angajament, stabilit în 2014 ca țintă pentru 2024.
Numărul de țări care îndeplinesc obiectivul este foarte mic, dar presiunea este în creștere din cauza contextului geopolitic.
România figurează în 2022 ca având cheltuieli militare de 1,75 la sută din rata reală a PIB-ului, dar țara noastră anunță că va cheltui pentru apărare în 2023, 2,5 la sută din Produsul Intern Brut.
Primele 2 milioane de euro vor fi investite în industria de profil pentru fabricarea unor obuze care nu au mai fost cerute de 30 de ani.
Noi obiective de cheltuieli militare
La viitorul summit al Alianței, care va avea loc în iulie la Vilnius, liderii vor anunța noi angajamente de investiții în domeniul apărării. NATO dorește ca ținta de 2% să fie considerată drept bază "ca un nivel minim, nu ca un plafon" pentru ceea ce aliații se angajează să investească în apărarea națională.
Cele mai mari și cele mai mici cheltuieli
Grecia, Statele Unite și Polonia, urmate de statele baltice, sunt țările care cheltuiesc cel mai mare procent din PIB-ul lor pentru apărare. Și acestea depășesc cei 2%.
Grecia, din cauza propriei sale relații problematice cu Turcia, se află în fruntea clasamentului cu aproape 4% din PIB. Țările baltice sunt foarte sensibile la ostilitatea față de Rusia și Polonia și, din aceleași motive, le-a fost foarte ușor să crească bugetele. Polonia face un efort de aproximativ 2,5% din PIB.
De cealaltă parte se află Belgia, Spania și Luxemburg. Marea Britanie abia depășește obiectivul, iar Franța este puțin sub acesta. De asemenea, Italia și Germania nu ating ținta de 2%.
2% din PIB pentru apărare, un etalon controversat
Pentru experți, acesta este un criteriu controversat, deoarece evaluează efortul economic depus de fiecare țară, dar nu reflectă capacitățile militare reale ale acestora, cum ar fi dacă au nave sau capacități de producție strategică.
Félix Arteaga, cercetător principal la Real Instituto Elcano din Madrid, consideră că cifra de 2% este controversată. El spune că, deși servește la evaluarea contribuției economice a fiecărei țări și a efortului pe care fiecare țară îl face în ceea ce privește PIB-ul său, nu este o cifră care poate fi folosită pentru a evalua contribuția economică a fiecărei țări și efortul pe care fiecare țară îl face în termenii PIB-ului său.
"Nu este o cifră care servește la evaluarea a ceea ce se contribuie din punct de vedere militar prin aceste cheltuieli", spune el. "Și, în acest sens, vedem că există țări care au un efort militar foarte mare, mai mult de 2%, și totuși contribuția lor reală la capacitățile militare ale NATO este foarte mică.", spune el.
Ce înseamnă 2% din PIB?
Să analizăm ce înseamnă 2% din PIB pentru economia unei țări. Să luăm, de exemplu, una dintre țările care cheltuiește cel mai puțin pentru apărare - Spania. Această țară cheltuiește aproximativ 4% din PIB pentru educație și 8% pentru sănătate.
În 2022, a cheltuit 1% din PIB pentru apărare. Atingerea obiectivului NATO ar însemna dublarea acestuia, ceea ce ar însemna jumătate din ceea ce cheltuiește pentru educație.
"Acest angajament este foarte dificil de îndeplinit, deoarece tendința este ca bugetele pentru apărare să fie calculate în scădere, în timp ce restul posturilor bugetare sociale continuă să crească", spune Arteaga.
Războiul din Ucraina, la ușa NATO
Atâta timp cât nu există un război sau o economie de război care să facă necesară prioritizarea cheltuielilor pentru apărare, va fi foarte dificil să se îndeplinească cerințele financiare. Nici experții nu sunt încrezători că o astfel de creștere ar fi recomandabilă într-o perioadă scurtă de timp.
Capacitatea de producție a Uniunii Europene și a Occidentului, în general, nu poate ține pasul cu cererea generată de războiul din Ucraina, ceea ce înseamnă că există o spirală a inflației, precum și întârzieri în livrarea costurilor, iar acest lucru afectează capacitatea de producție a sectorului de apărare.
"Este foarte dificil să cheltuiești bine acești bani, pentru că trebuie să iei în considerare structurile de management, și personalul, pentru a obține un randament al acestor investiții. În plus, într-o situație de inflație precum cea pe care o avem, o mare parte din efortul bugetar suplimentar este compensat de inflația galopantă în ceea ce privește materiile prime", conchide Arteaga.
