Ionel Sporea a inventat un robot capabil să antreneze jucătorii de tenis de masă, dar a avut o soartă crâncenă. Românul este inventator și romancier, însă regimul comunist al anilor '80 l-a trimis în închisoare în urma unei înscenări.
Invenția sa era ceva nemaivăzut la acea vreme, nu doar în domeniul tenisului de masă, ci și în cel al sportului, în ansamblu. În direct la Euronews, în cadrul emisiunii Vocile care contează, Ionel Sporea și-a spus povestea. O poveste care a ajuns, la propriu, subiect de film și care va rula, în cinematografe, din 1 decembrie. Se numește "Omul fără linia vieții", în regia Adrianei Vasilcov.
Robotul inventat de Ionel Sporea era ceva nemaivăzut
Ionel Sporea: "Eu și colegul meu, Emil Marian, lucram, pe vremea respectivă, la Întreprinderea de Mașini Grele din Berceni (IMGB). Eu fiind și un pasionat al tenisului de masă, am fost și campion campion național în anii adolescenței. Și am făcut o combinație între pasiunea de sport și tehnica de inginerie.
Noi, de fapt, am făcut un robot modern, care executa absolut toate mișcările tehnice din tenisul de masă, să te antreneze. Putea să-ți trimită mingea într-un singur loc, să-ți performezi o lovitură, sau pe toată masa, servicii, etc. În 1985, pe 6 martie, deja am brevetat robotul. Am găsit soluții tehnice, proiectarea și soluțiile tehnice de fabricare, nu a fost atât de complicat, din punct de vedere al materialelor.
Robotul a fost testat apoi de către Federația Română de Tenis de Masă, la Centrul Național. Eu am avut brevet. Nu mai exista așa ceva la nivel mondial, noi am fost primii din lume. A existat un robot mic, pe care, de fapt, noi l-am modernizat. După această idee, am avut noi gândul de a face un robot modern."
Înscenarea pe care Securitatea i-a făcut-o lui Ionel Sporea
Însă pe vremea comunismului, după cum afirmă și Ionel Sporea, proprietatea intelectuală nu era, de fapt, proprietate personală. Comuniștii din acea vreme au considerat de netolerat faptul că inventatorul român acceptase să-și vândă creația în Belgia. De pe urma acesteia putea să beneficieze tot sportul.
Ionel Sporea: "Problema a fost că, pe vremea comunismului, inclusiv inteligența noastră aparținea statului. Eu și colegul meu am fost inventatorii, dar titularii sau proprietarii brevetului au devenit statul român și IMGB. Da, la locul de muncă l-am făcut, altfel nu se putea, nu exista. În sistemul comunist, totul aparținea statului. Orice ai fi făcut, automat, statul era proprietar.
Eram milionar, sigur (n.r.: dacă era într-un stat capitalist). S-a transformat într-un coșmar. Eu am fost cu robotul la târgul internațional de materiale sportive, la Moscova, în 1988, iar noi am obținut premiul special, a fost foarte apreciat robotul, a fost foarte fotografiat, filmat. Eu, ducându-mă la Moscova, eram reprezentat printr-o o firmă de comerț exterior românească. Standul românesc era prezent acolo cu mai multe firme de materiale sportive. Au fost vreo 40 de țări.
Eu am crezut că toți reprezentanții comerciali de acolo sunt reprezentanți, eu nu am știut că erau ofițeri de securitate sub acoperire. Eu aveam masă de ping-pong acolo, făceam demonstrații. La un moment dat, tot veneau doi belgieni pe acolo, care erau pasionați și voiau să joace cu robotul și ei nu au știut că eu sunt inventatorul. La un moment dat, din discuții, au aflat că eu sunt. Și m-au invitat la un pahar de whiskey la ei.
Eu nu aveam dreptul legal să discut comercial cu cineva, doar să dau informații tehnice. Și, la un pahar de whiskey, ei m-au întrebat dacă nu vreau să vând robotul în Belgia, să-l fabricăm în Belgia. Le-am spus că eu trăiesc într-o țară comunistă, nu pot să ies de acolo. Au zis că reușeau ei cumva: 'ne dai nouă proiectul și îl facem noi și te punem pe tine director'.
Eu vorbeam engleză, franceză, așa am vorbit cu ei. Ei erau flamanzi. Și la un moment dat, o chestie de genul ăsta îți ia mințile puțin. Și am zis: 'da, aș vrea, dar eu trăiesc într-o țară comunistă'. Și am mai tras niște înjurături despre comuniști și Ceaușescu, tirania pe care o suportam. Eu vă spun acum niște lucruri pe care le-am aflat târziu, după vreo zece ani, eu nu am știut ce se întâmplă."
Invenția care, în loc să-l facă milionar, l-a trimis în închisoare
Ionel Sporea: "Ei, în final, văzând că eu tot discut cu belgienii, mi-au pus un microfon în haină, eu nu am știut și m-am dus la ei, la un pahar de whiskey, să discut cu ei. Am fost de acord să le vând, am spus atunci tot felul de lucruri rele de Ceaușescu. (n.r.: când s-a întors în țară) ei deja aveau totul la îndemână, microfonul, dar nu puteau atunci să mă condamne direct pentru chestia asta, pentru că ar fi însemnat să divulge că reprezentanții comerciali de acolo erau ofițeri.
Mi-au făcut o înscenare acolo, foarte aiurea, cu niște bani. Cineva trebuia să îmi aducă niște bani și mi i-a dat în buzunar și eu i-am luat, că trebuia să-i dau a doua zi în administrația noastră de sport. Dar banii erau însemnați."
În aceste condiții, Ionel Sporea a fost găsit vinovat și a fost trimis în închisoare. Acolo avea însă să-l cunoască pe celebrul Fane Spoitoru, cel care s-a dovedit, în cele din urmă, să-i schimbe viața.
Ionel Sporea: "Prima dată, procurorul propusese o condamnare de 12 ani. Capul de acuzare a fost luare de mită, pe baza înscenării. Am ajuns la cinci ani, în final, la Jilava. Și am stat 14 luni, pentru că, între timp, a venit Revoluția. Eu am stat în fortul 13 Jilava, este un iad acolo și, curios, am stat în celulă cu faimosul criminal Fane Spoitoru.
În final, el m-a deșteptat să realizez că condamnarea mea nu e ce era acolo, se trage de la Moscova. Eu îi povesteam lui. Șansa mea a fost că el m-a salvat, pe undeva, să nu mă mănânce rechinii de acolo. Am făcut un deal cu el, să-l învăț engleză și, când primesc un pachet, să mergem să mâncăm împreună. M-a luat sub aripa lui. Criminalii, hoții de acolo...vă dați seama că, dacă nu eram sub aripa lui, nu rezistam."
Povestea lui Ionel Sporea a ajuns în cinematografe
După ce inventase ceva cu adevărat revoluționar, Ionel Sporea s-a văzut nevoit să părăsească România ca să-și reseteze viața. Iar Revoluția a fost momentul care i-a oferit acest prilej.
Ionel Sporea: "Imediat când a venit Revoluția, s-a aflat că dosarul meu a fost, de fapt, o înscenare și mi-au dat drumul imediat. Am plecat prima dată în Belgia, trei ani și jumătate. După aceea, în Canada.
N-am mai făcut robotul pentru că, între timp, statul nu a protejat robotul nostru. Trebuia să plătească o sumă de vreo 10.000 de dolari pe an, în anumite țări, să-l protejeze. Statul român, ca proprietar, nu l-a protejat, el a apărut în Monitorul Oficial de la OSIM și toată lumea putea să-l vadă; plus ce l-am mai prezentat eu pe la tot felul de competiții. L-au copiat, l-au furat și alții au devenit milionari. Eu nu mai puteam să fac nimic, deja existau atâtea firme de roboți în toată lumea. După robotul nostru, să știți că atunci au început să apară și roboți în alte sporturi. Deci noi am fost pionierii robotizării sportului, în general."
O asemena poveste nu avea cum să scape de condeiul vigilent al regizorilor. Astfel, istoria acestui Ionel Sporea a devenit subiect de film.
Ionel Sporea: "Da, filmul se numește "Omul fără linia vieții". Întâi, eu am scris romanul "Dincolo de iubire și ură", un roman de trei volume, 1.600 de pagini. Aici e o istorie legată de întâmplările din film. Filmul este inspirat din fapte reale, din viața mea, deci s-a întâmplat și situația cu robotul.
Eu am avut și un accident teribil, în urmă cu 16 ani, în Canada, o piesă de jumătate de tonă a căzut pe mine, la serviciu, m-a strivit cu totul. Am stat 7 luni în scaun cu rotile, vreo cinci ani în cârje și uitați-mă acum. Plus traumele din copilărie. Deci, practic, cred că am avut o viață de film și de aceea s-a și făcut filmul."
