Odată apariția internetului, cu câteva decade în urmă, lumea s-a întrebat cât de mult ne va modifica el traiul zilnic. Dar nici măcar n-aveam cum să bănuim atunci dimensiunea schimbării.
Astăzi, cu viețile expuse pe platforme sociale, făcând cumpărături online și plătind cu telefonul în magazine ne întrebăm din nou: cum arată viitorul? Cum va fi viața noastră atunci când inteligența artificială va deveni o obișnuință? Și cum rămâne cu spiritualitatea, cu tradițiile și cu credințele omenirii de atâtea mii de ani? În ce fel ne raportăm azi la Divinitate? Pot, oare, cele două dimensiuni ale existenței noastre să conviețuiască, e posibilă această simbioză?
Părintele Teologos folosește tehnologia pentru a transmite învățăturile creștine
Părintele Teologos – cel care vorbește despre Dumnezeu – e unul dintre oamenii care au încercat să deslușească adevărul. L-am întâlnit pe muntele Athos. Fost programator IT, părintele și-a căutat răspunsurile existențiale în știință și în tehnologie, dar a ajuns să le găsească....în credință. A rămas un utilizator al tehnologiei moderne, forțat de realitate, dar și pentru că a înțeles că ea e un instrument ce-i poate servi pentru a transmite învățăturile creștine cât mai multor oameni.
”Am văzut că în timp oamenii nu mai citesc. E o mare dramă, eu n-aș dori să fac activitatea de misiune pe online și pe vizual, aș dori să scriu. Din multe motive, scrisul este mult mai concentrat, poate să genereze un mod de gândire mult mai adânc pentru că cititul este un proces mult mai lent și, deci, omul se poate concentra mult mai bine, însă din păcate, astăzi asta e, oamenii nu mai citesc. E o mare dramă. Și, din cauza asta, noi ne smerim, ne adaptăm vremurilor, și facem această activitate de misiune prin online, prin vizual, prin multimedia”, spune părintele Teologos.
Canalul de Youtube, O Chilie Athonită - Bucurii din Sfântul Munte, de care se ocupă are 85.000 de abonați și peste 14 milioane de vizualizări. Părintele este convins că asta se datorează scopului primordial al Bisericii ortodoxe.
”Problemelor oamenilor contemporani de care spuneați li se poate aplica sau li se aplică cu succes această terapie a bisericii? Evident. Scopul Bisericii este un scop terapeutic. Biserica, să ne înțelegem, nu este o structură de conducere. Cu tot respectul pentru patriarh, pentru Sfântul Sinod, pentru arhierei, și ne închinăm la fața arhiereilor, dar Biserica este un spital pentru păcătoși.
Scrierile sfinților părinți, învățătura Bisericii este o învățătură să spunem terapeutică și ortodoxia este o ramură a medicinei. O ramură a medicinei care are ca scop vindecarea sufletului uman. Cu asta se ocupă ortodoxia. Ortodoxia nu se ocupă cu aprinsul lumânărilor la biserică și cu dusul colacilor și a colivei, desigur că se face și asta la momentul oportun. Ortodoxia se ocupă cu vindecarea sufletului uman și, deci, ajungerea la fericirea veșnică. Pentru că omul este veșnic.”, spune părintele Teologos.
Dar omul, prin natura lui, este supus păcatului, așa ne spun scrierile bisericești. Iar lupta cea mai importantă a omului este de a se ține departe de ispite. Fie ele ale trupului sau ale sufletului. Dacă ne uităm la tehnologie ca la o adicție, atunci și aici cădem în păcat.
”Păcatul este o forță magnetică care-l atrage pe om în direcția respectivă. Această forță magnetică este simțită de către creier ca plăcere. Și păcatul este cu atât mai mare cu cât generează o adicție mai mare. Și deci, în această definiție avem: drogurile ca păcat, pot să fie jocurile pe calculator ca și păcat, adicția de ecrane, de celular ca și păcat, adicția de internet ca și păcat și așa mai departe. Și atunci, pe baza acestui principiu, se poate aplica și terapia corespunzătoare.”, spune părintele Teologos.
Euronews România: Adică rețetele vechi pot fi aplicate acestor probleme noi?
Părintele Telogos: Evident, evident, evident! Pentru că cunoașteam generatoarea, cunoaștem principiul. Și, din cauza asta, pentru că știm principiile, bineînțeles că știm și terapia și se pot aplica. Deci nu mergem pe o listă de păcate, că sunt cele x păcate și astea sunt li gata. Nu. Este vorba de acest principiu al devierii omului de la drumul perfecțiunii sale, de la drumul libertății sale.
Euronews România: Trebuie să ai multă credință ca să poți depăși aceste forțe magnetice de care vorbeați?
Părintele Telogos: Da, pentru că... Multă credință, o credință... Deci vorbim de forța magnetică care e foarte bună analogia pentru că are ecou în cotidian. E nevoie de o forță cel puțin egală ca valoare și de sens contrar. Adică este vorba despre altcineva care să tragă și asta nu poate să fie altcineva decât credința în Dumnezeu. Adică decât trăirea acestui țel, cum spuneam, această perfecțiune personală și veșnică, adică Dumnezeu. Da, are rost să mă lupt cu adicția de droguri, cu adicția de jocuri pe calculator, cu adicția de internet, are rost să mă lupt pentru că pe mine, într-adevăr, mă așteaptă un țel și țelul ăsta cred că pot să-l ajung, pentru că am simțit în viața mea pe Dumnezeu, l-am simțit, și atunci pot să ies de acolo.
Părintele Teologos: ”Tehnologia de astăzi a depășit de mult pragul utilului și a intrat în pragul plăcerii”
Euronews România: Știu că înainte de a veni pe Sfântul Munte și de a îmbrățișa călugăria, preoția, ați lucrat în tehnologie, ați avut tangențe cu vârful tehnologiei. Iată, tehnologia evoluează, de atunci și până acum a evoluat foarte mult și cu fiecare zi evoluează. Chiar o folosiți și dumneavoastră pentru a promova credința și religia. Cum credeți că ar trebui să fie relația noastră, a oamenilor, cu tehnologia pentru că, cel puțin în aceste zile a atins niște culmi care pe unii ne înspăimântă. Chiar oameni mari de știință, oameni potenți financiar am văzut făcând un apel la a tempera puțin situația pentru că lucrurile au luat un avânt foarte mare.
Părintele Teologos: Foarte probabil că te referi la inteligența artificială. În primul rând. Da, așa este. Din păcate, tehnologia este o expresie a noastră. Adică a păcatului din noi, a distorsiunii din noi. Și tehnologia este un amplificator. Deci, dacă ar fi un amplificator al credinței, al faptei bune al exemplului bun ș.a.m.d., da, aș fi total pentru tehnologie. Dar, datorită faptului că tehnologia este un amplificator mai degrabă al patimilor, al magicului, și mai ales inteligența artificială este, de fapt, o potențare a magicului, a unei personalități umane distorsionate.
Omul este capital, de ce? Pentru capacitatea lui de iubire. Nu atât pentru informațiile pe care le deține. Inteligența artificială mimează modul de răspundere și de cogniție a unui om, dar n-are iubire. Asta este distructiv. Eu cunosc oameni care, după un timp, având un prim entuziasm pe tărâmul inteligenței artificiale, au devenit foarte depresivi. De ce? Pentru că entuziasmul a fost ”wow”, ne răspunde ca un om și ne dă multe informații. Da, dar problema omului nu sunt informațiile, ci este capacitatea de iubire, care acolo nu se vede.
Dincolo de asta, toată tehnologia de astăzi a depășit de mult pragul utilului și a intrat în pragul plăcerii. Vedem asta pe toate rețelele sociale, în principal TikTok care este cea mai agresivă dintre toate. Algoritmii de recomandare din spate, care se bazează pe inteligența artificială, sunt profilați pe maximizarea plăcerii. Adică, pe TikTok ai un filmuleț de 30 de secunde, ce conținut să-ți ofere asta? Nu-ți oferă, dar îți oferă foarte multă plăcere. Și, după cum se știe, e cunoscută treaba asta că TikTok îți ia datele din celular nu atât ca să ți le fure, ce să facă cu ele, ci ca să te profileze. Să te profileze și acești algoritmi sunt foarte bine antrenați astfel încât să te profileze și să te țină rob acolo.
Și atunci tu ore în șir scrolezi, defilezi pe celular, ești lipit acolo. Și mai ales că asta, datorită faptlui că din punct de vedere chimic este aceeași reacție chimică care se întâmplă în creier ca și în cazul drogurilor, exact același puseu de dopamină este, tânărul, omul este de fapt drogat pe tema asta și omul, deci, își pierde capacitatea de concentrare, gândește masiv paralel și haotic, are deficit de atenție și nu mai poate să facă nimic în viață pentru că este lipit acolo.
Deci, tehnologia în sine este bună sau, hai să zic, neutră. Modul în care este folosită este foarte, foarte discutabil, dacă nu foarte rău. Datorită, încă o dată, patimilor, a păcatului. Și a celor care proiectează tehnologia și mai ales interfețele utilizatorilor, și și a noastră, care folosim tehnologia.
Terapeutica aici este iubirea, este îndreptarea către Dumnezeu. Sau direct, asta este dificil, dar trebuie făcut, prin rugăciune, printr-un program duhovnicesc zilnic, prin post, post de celular, post de tehnologie și mai ales prin persoană.
Părintele Teologos: ”Drama noastră astăzi este că ne folosim de persoane și iubim lucrurile”
Euronews România: Ați menționat câteva metode, printre care rugăciunea. Este rugăciunea importantă? Și poate fi ea adaptată, că tot vorbim de vremurile moderne, la viața cotidiană care este într-o dinamică poate cum n-a fost niciodată?
Părintele Teologos: Rugăciunea este capitală. De ce? Pentru că rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu. Am spus și am insistat și insist, și pe site, pe chiliaathonita.ro insist de foarte multe ori, pe faptul că Dumnezeu este personal. Ce înseamnă că este Dumnezeu personal? Pe scurt, înseamnă că și el poate să răspundă. Și răspunde! Adică este un dialog rugăciunea, este un dialog. Nu este atât un monolog, chiar dacă pare. Este un dialog.
Și, deci, în clipa în care Dumnezeu răspunde, omul scapă de singurătate, scapă de anxietate, scapă de neliniștea zilei de mâine. Și atunci, omul începe să se echilibreze și începe, așa cum spuneam, să scape și de aceste adicții.
Imposibil de prezis dacă vom reuși acest dialog cu Dumnezeu. Sau, pentru cei care nu cred într-o forță divină, care ar fi soluția pentru a-și păstra individualitatea în era tehnologiei?
Euronews România: Și ca să încheiem, părinte, dacă ar fi să transmiteți un sfat pentru cei de acasă, care ar fi?
Părintele Teologos: Dumnezeu a făcut persoanele să fie iubite și lucrurile să fie folosite. Drama noastră astăzi este că ne folosim de persoane și iubim lucrurile. Trebuie să inversăm. Să iubim persoanele, să oferim timp persoanelor și întâi de toate persoanelor supreme, adică lui Dumnezeu, Sfintei Treimi. Și să nu uităm să iubim. Să nu uităm să iubim. Să ne oprim puțin din goana asta nebună, nebună, nebună. Hai să oprim verbul ”a face” și să ne ocupăm mai mult de verbul ”a fi”. Până și Shakespeare, prin gura unuia din personajele lui celebre, Hamlet, a spus: ”A fi sau a nu fi? Asta-i întrebarea!”. A fi sau a nu fi iubitor, asta este întrebarea. Pentru că iadul, după cum spunea Dostoievski, este singurătatea veșnică, imposibilitatea de a iubi. Fraților, orice ar fi, cu orice jertfă, trebuie să iubiți. Trebuie să iubiți!
