Helsinki, personajul din faimosul serial La Casa de Papel, este zilele acestea la Cluj-Napoca. Vorbim, desigur, despre actorul care interpretează personajul din film, Darko Perić, invitat anul acesta să facă parte din juriul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).
“Helsinki” vorbește perfect limba română, pentru că a făcut facultatea la București și Timișoara. Darko Perić i-a acordat un amplu interviu jurnalistei Euronews Alida Mocanu.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Mulțumesc foarte mult pentru interviu și pentru faptul că e în limba română. De ce e în limba română?
Darko Perić, actor La Casa de Papel: Pentru că vorbesc limba română zilnic. Soția este româncă, suntem împreună de 24 de ani și am venit în România prima dată acum 28 de ani, la facultate, în București, în '95 și sunt de la graniță, dintr-un orășel care se numește Kladovo, vizavi de Drobeta-Turnu Severin, pe Dunăre. De la geamul meu vedeam România.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Aici a început cariera ta în cinematografie. Cum a fost, de fapt, începutul?
Darko Perić, actor La Casa de Papel: Eu am venit în România, am făcut Facultatea de Medicină Veterinară pentru că, pentru părinții mei. În anii ăia, cu tot războiul în Iugoslavia, era de neimaginat să fac actorie.
Dar destinul a vrut așa. Când am venit în București, mi-am făcut prieteni. Acum sunt prieteni, atunci erau compatrioții mei. Făceau Academia de Teatru și Film la București. Am stat cu ei, îi ajutam cu scurtmetraje, mergeam foarte mult la teatru. Îmi aduc aminte că, atunci, un pachet de țigări cred că era mai scump decât să te duci la operă. Facultatea mea era pe Splai, la Eroilor, vizavi era Operă și mergeam. Imaginează-ți un puști de 18 ani...
Locuiam în Ghencea, aproape de stadionul Steaua. Mergeam la teatru, cu toate că nu vorbeam foarte bine română în primii ani, dar era atât de ieftin. Mergeam la restanțe pe bulevardul Kogălniceanu. Erau câteva cinematografe și mergeam dintr-un cinematograf în altul cu gențile și stăteam până se deschidea căminul la Agronomie, unde mergeam și mă uitam la filme. Îmi aduc aminte de primul Festival DaKINO.
Cu toate că în Serbia, în școala generală, făceam parte din trupa de teatru, de mic copil mi-a plăcut, dar n-am făcut facultatea de teatru. Viața a făcut astfel că tot timpul am fost mai mult cu arta, decât cu medicina. Până mi-am dat seama că și arta e o medicină, așa că acum mi-am propus să le unesc. Nu să lucrez într-o clinică veterinară. Dar am deschis o casă de producție în Spania și deja am făcut un documentar în Kârgâzstan, despre leopardul de zăpadă, și am zis că dacă am acum faima asta, hai să folosesc și cunoștințele mele de medicină veterinară. Așa că proiectele mele viitoare vor avea mai multă legătură cu lumea animalelor.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Ai spus cuvântul magic - „Spania”. Cum a fost să faci parte din familia „La Casa de Papel”?
Darko Perić, actor La Casa de Papel: Spania este a doua casă. Eu am plecat din Serbia când aveam 18 ani. În Serbia am stat 18 ani, în România, 9 ani. Anul acesta se împlinesc 19 ani de când trăiesc în Spania, deci cu un an mai mult decât am trăit în Serbia.
În Barcelona, unde stau, tot cred că datorită faptului că am trăit în România am ajuns în Spania. Era valul acela al emigranților. În acea perioadă în care emigrau în America, în Australia. Eu am prins valul când din România mergeau foarte mulți în Italia și în Spania. De ce Spania și nu Italia? Nu știu. M-am dus prima dată în Germania, am stat în Berlin, aveam niște prieteni în Barcelona. Asta era înainte de smartphone-uri, nu cunoșteam aproape nimic. Când am ajuns acolo, am rămas așa...
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Ești din Serbia, ai trăit în Barcelona, la Timișoara, la București, dar te-ai numit Helsinki. Te rog, povestește-ne despre personaj.
Darko Perić, actor La Casa de Papel: Helsinki era un pic ciudat. La început, trebuia să fiu un stereotip. Eu înainte de Helsinki făceam tot felul de roluri de băieți răi din estul Europei. Făceam pe mafiotul român, proxenetul român, din Bulgaria, din Rusia, din Serbia. Helsinki. La început, trebuia să fim, împreună cu Oslo, doi mercenari din Cecenia. Este totuși un pic tânăr pentru un mercenar, dar nimeni nu știe. Nimeni nu știe multe chestii despre estul Europei.
Zic: „Eu vorbesc sârba și în Kosovo e conflict”. Și, atunci, Helsinki a fost făcut sârb.
Eu tot timpul zic că personajul ăsta mi-a adus atâtea. O să fiu mulțumit până la sfârșitul vieții mele. Este primul personaj făcut de un „băiat rău” din estul Europei, dar gay, care a empatizat atât cu publicul. Eu nu eram unul dintre protagoniști, dar, cu sezoanele, s-a transformat. Peste tot unde am mers, nu am avut parte de ură.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Ce ți-a rămas de atunci, ceva ce nu uiți?
Darko Perić, actor La Casa de Papel: Casa de Papel era un fel de Facultate de Teatru. Am învățat foarte multe, mai ales la nivel tehnic, decât făcând scurtmetraje. A fost munca mea zi de zi. Am învățat foarte multe de acolo și mi-am făcut mulți prieteni pe viață. Cu unii dintre colegii mei vorbesc aproape săptămânal.
