Geoffrey Rush a câștigat în anul 2009 prestigioasa distincție în teatru, Premiul Tony, pentru rolul principal din piesa ”Regele moare”, de Eugen Ionescu.
La Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), faimosul actor Geoffrey Rush a fost printre cele mai așteptate prezențe. Câștigător al premiilor Oscar, Emmy și Tony, pentru film, televiziune și teatru, celebrul actor australian a susținut un masterclass la Cluj Napoca. Cei prezenți au stat față în față nu doar cu un actor extrem de talentat și multipremiat, dar și cu un om cu un simț al umorului fantastic, cu o naturalețe care a stârnit deopotrivă zâmbete și aplauze.
L-am cunoscut pe actorul Geoffrey Rush în dimineața masterclass-ului pregătit în cadrul TIFF. Primele lucruri pe care le remarci sunt zâmbetul și, desigur, inconfundabila voce a lui Rush. Acea voce croită pentru scena unui teatru shakespearian. De altfel, accentul său este parte din farmecul actoricesc, fie că vorbim de scena teatrului sau de peliculele celebre în care a jucat de-a lungul vremii. Imposibil, pentru un cinefil, să nu și-l amintească pe Geoffrey Rush, în rolul unui logoped mai puțin obișnuit, Lionel Logue, în faimosul ”The King’s Speech”.
Geoffrey Rush, actorul care interpretează admirabil și rolul Marchizului de Sade, dar și al celebrului Hector Barbossa
Geoffrey Rush este unul dintre cei mai iubiți și apreciați actori ai generației sale. În tinerețe, a studiat arta mimei, la Paris. Timp de 20 de ani, a jucat pe scenele de teatru din Australia. Apoi, a primit rolul care avea să îi aducă, în cinematografie, cel mai râvnit premiu, un Oscar.
În filmul ”Shine” (”Strălucire”), din 1996, în regia lui Scott Hicks, Rush l-a interpretat pe David Helfgott, un pianist de geniu, care suferă de o cădere nervoasă devastatoare. Rolul făcut de actorul australian a fost memorabil. Despre acest rol, la TIFF, în cadrul masterclass-ului, Geoffrey Rush a mărturisit că a fost nu doar o provocare actoricească, ci un efort susținut în a pătrunde în mintea și trăirile unui personaj pe care nici măcar specialiștii nu îi puteau înțelege pe deplin.
Între teatru și film, între clasicul Shakespeare și era tehnologiei
Am vrut să-l cunoaștem pe actorul Geoffrey Rush, nu doar prin prisma rolurilor memorabile din cinematografie, ci pornind discuția de la relația sa cu lumea teatrului, cu scena, de fapt, cu locul unde a crescut ca actor. Am descoperit, fără surprindere, un personaj carismatic, extrem de deschis, natural, cuceritor.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Domnule Geoffrey Rush, în primul rând vă mulțumim că sunteți aici alături de noi!
Geoffrey Rush, actor: Este o mare plăcere! Am avut parte de o aventură extraordinară în România! Niciodată nu am călătorit atât de departe în estul Europei și a fost într-adevăr minunat!
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Ați fost premiat cu un Oscar, cu un Tony. Desigur, cu toate premiile existente. Am, însă, o curiozitate în ceea ce privește domeniul teatrului. Pentru că l-ați jucat pe Berenger. În "Le Roi se Meurt" al lui Eugene Ionesco. Și pentru că suntem în România, mi-ar plăcea să ne povestiți mai multe despre această experiență.
Geoffrey Rush, actor: A fost ceva cu totul și cu totul special! Eu lucram în teatru cu un coleg și regizor de peste 20 de ani. De prin 1980 și până în 2015. Au trecut 35 de ani cu intermitențe. Și am descoperit că în repertoriul clasic existau anumite piese de comedii de Shakespeare sau de Beaumarchais, "Nunta lui Figaro" sau de Ben Johnson, "Alchimistul". Ne plăceau piesele acelea, pentru că, pentru noi, aveau ceva obscen, deocheat, ceva cu adevărat îndrăzneț! Era vorba despre marile teme. Erau satirice și incisive și aveau ceva fermecător. Și am citit "Regele moare", așa cum se numește, "Le Roi se Meurt". Bineînțeles că este vorba de indicațiile scenice din "Regele Lear": Regele moare! Și mi-a plăcut lucrul acesta. Iar noi doi am lucrat la traduceri din Beaumarchais într-o engleză australiană mai contemporană, fără însă a o face în mod evident. Am vrut doar să o reactualizăm.
Știți, cred că în cazul traducerilor din operele originale, poate că o dată la o generație, o parte din limbajul folosit devine oarecum învechit. Înțelegeți ce vreau să spun? Cuvintele nu mai păstrează spiritul textului original. Știu că în "Nunta lui Figaro" se folosea cuvântul "naiv". În engleză, naiv sună destul de plastic, lipsit de energie. Așa că le-am spus, e un moment când contele se referă la unul din personaje ca la un mic ticălos! Ca la ceva ce nu poate fi reprodus! Și cred că asta a avut un efect foarte puternic. Am citit "Regele moare" și mi s-a părut ceva extraordinar. Am început să citesc despre teatrul absurdului, am văzut "Cântăreața cheală", "Lecția" precum și "Rinocerii". Știam că a fost un actor englez foarte faimos, Alec Guinness, care a jucat acest rol la începutul anilor 1960. Am citit lucrarea și am spus că este filosofică! Dar ea are ceva burlesc! Este satirică și este plină de picanterii! Este tare! De asemenea, se apropie puțin și de ceea ce spunea Ionesco: "Scriu pentru a-i ajuta pe oameni să se apropie de moarte". Iar versiunea noastră a fost una foarte amuzantă! Am lucrat și cu Gogol (n.r. Nikolai Gogol, prozator). Gogol poate fi foarte serios și dur. Însă, în același timp poți simți la el aerul de picanterie, gustul acela pentru teatru.
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Mă gândesc în acest moment la un alt personaj extrem de dificil de jucat, asemeni lui Berenger. Mă gândesc la Marchizul de Sade. Și trebuie să recunosc că am fost șocată când am văzut filmul. Cum a fost pentru dumneavoastră să intrați în mintea și spiritul unui astfel de personaj?
Geoffrey Rush, actor: Așa cum se întâmplă în mod normal, m-am dus să-l întâlnesc pe Philip Kaufman, regizorul, pentru că a făcut un film grozav numit "Cursă Spațială" despre programul spațial Mercur. Acum fac parte din generația în care, din școala primară până în anii de facultate, am urmărit programul spațial Mercury, Gemini, Apollo, naveta spațială. Acum urmăresc telescopul James Webb. Sunt un cosmolog la nivel amator! Și pentru că îmi place asta, m-am dus să mă întâlnesc cu directorul. Știam că Marchizul de Sade în această perioadă la Charenton era MARE! Un gurmand, știți! Și i-am spus că probabil nu sunt persoana potrivită. El a spus, nu, nu, scriitorul a creat asta, marchizul s-a transformat ulterior în scriitorul intelectual, elegant și fără scrupule. Nu în personajul obez și urât!
Și are o gândire perfidă!
Da, o, da! Era tabu. Tabu a fost punctul său forte!
Alida Mocanu, jurnalist Euronews: Ați jucat rolul Pianistului, ați jucat rolul Marchizului de Sade, ați jucat atâtea personaje. Ce v-a făcut cu adevărat fericit ca actor? Știu că unele personaje au această putere de a face pe cineva fericit. Vi s-a întâmplat acest lucru?
Geoffrey Rush, actor: Da, până acum îmi place foarte mult ceea ce este anormal. Îmi plac cei ciudați, cei excentrici. Îmi plac oamenii care sunt împinși până la limită.
