De Ziua Culturii Naționale vorbim și despre cel mai mare compozitor român: George Enescu. Acesta a câștigat faima internațională la Paris, în anul 1898, atunci când avea doar 16 ani.
La Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, printre zecile de mii de documente din istoria diplomației în România, sunt și mărturii, imagini și scrisori rare care reconstituie o parte din parcursul marelui compozitor George Enescu.
Puțini știu, însă, că, în arhivele MAE, este păstrată și o parte din corespondența pe care marele muzician român a avut-o cu reprezentanți ai regimului comunist. Aceștia încercaseră ani la rând să și-i apropie pe George Enescu și pe Constantin Brâncuși și să îi determine să recunoască, în mod public, noul regim instalat în România.
“Eforturile reprezentanților regimului comunist de la București de a-i convinge pe Constantin Brâncuși și pe George Enescu să recunoască public noul regim nu au fost încununate de succes. George Enescu nici nu a refuzat în mod categoric discuțiile cu reprezentanții regimului comunist, deoarece din această poziție el putea menține un canal de comunicare. Avem în arhiva noastră un schimb de scrisori extrem de interesant, în special câteva scrisori către Petru Groza și Emil Bodnăraș, în care efectua mici rugăminți, cerea clemență pentru diverși artiști, muzicieni care se aflau la București. Așadar, George Enescu a știut cu tact, cu blândețe, cu diplomație, să mențină un canal de comunicare cu autoritățile comuniste rămânând fidel familiei regale de care era legat personal, nefăcând un gest public de recunoaștere a noului regim. Atunci când, de exemplu, George Enescu a fost invitat să predea vechiul pașaport cu stema regală și să primească un pașaport nou cu stema Republicii Populare Române, el a refuzat elegant acest lucru și a preferat să folosească un document pentru refugiați eliberat de statul francez", a povestit Doru Liciu, directorul Arhivelor Diplomatice MAE.
Printre documentele rare despre parcursul compozitorului George Enescu, la arhiva diplomatică, sunt păstrate și acte, fotografii sau afișe din tinerețea muzicianului, încă de când acesta, tânăr fiind, a câștigat faima mondială, la Paris.
În urmă cu 125 de ani, pe data de 6 februarie 1898, la Paris, tânărul George Enescu a obținut recunoașterea internațională, în cadrul primei audiții publice a suitei simfonice pentru orchestră "Poema română". Piesa tânărului de doar 16 ani a fost interpretată de Orchestra Colonne, la acea dată una dintre cele mai prestigioase orchestre din întreaga lume, înființată și dirijată de violonistul Édouard Colonne.
60 de ani mai târziu după recunoașterea internațională a compozitorului român, la București, a fost inaugurată prima ediție a Festivalului George Enescu.
“Diplomația română, în limitările ideologice și tehnologice de atunci, a reușit să organizeze ireproșabil aceste prime ediții ale Festivalului Internațional George Enescu, care au adus realmente un omagiu marelui compozitor și muzician român, dar în același timp au oferit locuitorilor României o fereastră deschisă spre o lume mai bună, spre o lume mai luminoasă în comparație cu prezentul anilor 50-60, începutul anilor 60 din România comunistă”, a mai spus Doru Liciu.
