Istoricul și jurnalistul politic polonez Adam Michnik scria despre totalitarism că acesta nu are chip uman, ci doar unul cu dinții sfărâmați.
Fascismul, stalinismul, comunismul și orice alt regim totalitar nu fac altceva decât să anihileze complet Omul și drepturile sale inalienabile.
Regimurile totalitare au, toate, aceleași linii directoare: cultul „Omului nou”
Structural, regimurile totalitare au, toate, aceleași linii directoare: cultul „Omului nou”, obsesia pentru ideologii și pentru supremația unui partid unic, elogierea frenetică a liderului suprem și aparatul de propagandă infiltrat în toate straturile unei societăți.
Istoria secolului XX ne-a demonstrat, cu un bilanț dramatic, faptul că anihilarea libertății de gândire este doar prima treaptă a totalitarismului. Pentru că, dincolo de ea, ororile produse de nazism, fascism, stalinism și comunism, înseamnă de fapt, în cifre, moartea a zeci de milioane de oameni: în lagăre, în gulaguri, în închisori.
Promisiunea unei noi dreptăți pentru popoare
Mantra totalitarismului a fost, mereu, crearea unei noi ordini în societate, promisiunea unei noi dreptăți pentru popoare. Promisiuni care nu au fost altceva decât instrumentele perfide ale regimurilor opresive, dictatoriale.
În 2024, dezbaterea despre totalitarism am fi crezut-o doar parte a unei lecții despre trecut, despre tragediile din istorie. Însă politica lumii readuce în dezbatere noțiuni precum formațiunile de extremă dreaptă sau extremă stângă.
Toate acestea, crede istoricul și autorul britanic Simon Sebag Montefiore au explicații dacă știm să citim cu atenție nu doar istoria recentă, ci întreaga istorie a omenirii.
Pe celebrul autor l-am întâlnit la București, la lansarea celui mai recent volum semnat de acesta.
„Suntem martorii unui moment în care istoria nu a fost niciodată mai importantă”
Simon Sebag Montefiore: Suntem martorii unui moment în care istoria nu a fost niciodată mai importantă și, într-un fel, istoria nu a fost niciodată mai puternică. Așa că este important să o citești. Nu este doar o sursă de divertisment, deși este și asta, ci conține totodată învățăminte și avertismente. Din păcate, niciunul dintre aceste învățăminte și avertismente nu este atât de simplu pe cât s-ar dori, motiv pentru care istoria a devenit un astfel de câmp de luptă, în special pe internet. Dar există și un alt aspect al problemei. Cred că din cauza declinului religiei în țările europene și occidentale, în locul religiei, politicienii folosesc acum istoria ca un fel de justificare, deoarece istoria are o legitimitate neobișnuită, un fel de autenticitate, un prestigiu ciudat care poate fi folosit și asta înseamnă că noi, istoricii, avem o responsabilitate deosebită de a încerca să ne asigurăm, de a încerca să fim păstrătorii unei istorii echilibrate.
„Lumea, o istorie de familie” este de fapt un parcurs al evoluției umane din preistorie până în prezent. Este o istorie a lumii la scara cea mai grandioasă, dar și la scara intimă a familiilor care au guvernat lumea: războaie, religie, migrație, pandemii, regimuri politice, toate se regăsesc în volumul semnat de Montefiore.
„Sunt prezente în carte toate popoarele, toate națiunile, toate continentele, toate epocile sau religiile”
Alida Mocanu: Dumneavoastră ați spus, citez: „Am încercat să mă gândesc la o modalitate de a readuce omul în istoria lumii”.
Simon Sebag Montefiore: Această carte este dedicată întregii umanități, dar da, este vorba despre politică și putere. De aceea cred că este relevantă pentru ceea ce se întâmplă astăzi în lume, în Orientul Mijlociu, în Rusia, Ucraina și, bineînțeles, în democrațiile noastre, în Statele Unite cu Donald Trump și aici, în România, unde sunteți în pragul unui moment periculos, unde trăiți pe marginea unui vulcan. Desigur, găsim multă istorie românească în carte. Dar da, ideea este simplă. Este o istorie a lumii. Sunt prezente în carte toate popoarele, toate națiunile, toate continentele, toate epocile sau religiile, de la Epoca pietrei până la Epoca dronei. Iar povestea e spusă într-o singură narațiune prin concentrarea pe familii. Iar familiile pot însemna o mulțime de lucruri. Unele dintre ele sunt familii regale. Altele sunt familii care au reușit prin ele însele. Unele dintre ele sunt înrobite. Altele au început cu nimic. Și astfel există tot felul de... Unele dintre ele sunt familii de afaceri, familii de magnați. Cred că revista Spectator din Anglia s-a referit la carte ca un mix între serialele Succesiunea și Urzeala Tronilor, dar este mult mai mult decât atât, pentru că de fapt este un studiu despre cum funcționează puterea politică și sper că fiecare pagină are ceva distractiv sau fascinant. Ar trebui să spun că este o carte lungă, dar nu trebuie să o citiți până la capăt, puteți începe de oriunde, puteți începe de la mijloc dacă doriți, dar asta este ceea ce trebuie să știți pentru a înțelege lumea de astăzi. Și se termină cu o concluzie care conține multe avertismente și predicții pentru ceea ce se întâmplă chiar acum în lume.
„Dacă repetițiile ar fi exacte, le-am înțelege, dar ele nu sunt niciodată exacte”
Alida Mocanu: De fapt, ceea ce se întâmplă acum în lume e în carte, pentru că istoria se repetă. Este ca o mantră a acestei lumi. De ce continuăm să facem aceleași greșeli? De ce continuăm să ne întoarcem la regimuri totalitare?
Simon Sebag Montefiore: Motivul este că, dacă repetițiile ar fi exacte, le-am înțelege, dar ele nu sunt niciodată exacte. Iar istoria nu este nici ciclică, nici chiar repetitivă, ci mai degrabă convulsivă. Istoria se întâmplă în momente bruște de panică, de frică, de sete de putere. Și astfel, dacă căutăm în istorie lecții simple, nu le găsim, nu atât de simplu pe cât ne-am dori. Și aceasta este provocarea de acum, să vedem prin intermediul istoriei, să vedem avertismentele subiacente. Există multe avertismente cu privire la o revenire la totalitarism, dar acest lucru se întâmplă doar atunci când democrațiile se consumă singure din interior.
Asta e provocarea, cum salvăm democrația, nu e doar o înfrângere, cu indivizi care intenționează în mod clar să ne distrugă democrațiile și societățile civile, ci și o privire realistă la democrațiile noastre, înțelegând de ce se află în criză, iar adesea acest lucru are legătură cu tipul de oameni care sunt selectați pentru a reuși în democrații, tipul de oameni care devin lideri în democrații, au devenit o clasă de persoane foarte asemănătoare, în întreaga UE, de exemplu, în Marea Britanie, în America. Iar acești oameni, cei care reușesc să se impună în acest sistem special, cu acest set specific de aptitudini, sunt exact cei care sunt incapabili să schimbe ceva atunci când se află la putere. Iar aceasta este o criză fundamentală a democrației care trebuie rezolvată cumva. În parte, trebuie să recunoaștem că acest sistem, selecția acestui tip de clasă de birocrați de elită, a devenit contraproductivă.
„Suntem implicați într-o bătălie a sistemelor”
M-aș referi și la fenomenul în care deseori ai două partide rivale care alternează la putere, dar în esență colaborează în aceleași politici, păstrează aceleași secrete și nu discută aceleași subiecte. Acest fenomen începe să se dovedească dezastruos. Principalul lucru pe care nu îl discută este migrația, dar există și alte lucruri, apărarea, de exemplu, și cheltuielile necesare pentru apărare. Și mai sunt și alte lucruri. Un alt subiect este realitatea că suntem implicați într-o bătălie a sistemelor, în politica externă, cea dintre autocrații, statele totalitare, pe care eu le numesc societățile închise, care se opun societăților deschise. Avem nevoie de o analiză realistă a ceea ce se întâmplă de fapt și trebuie să avem încrederea necesară pentru a-i susține pe oamenii care susțin viziunea noastră asupra lumii și sistemul nostru, împotriva sistemelor ostile. Și nici asta nu se întâmplă. Așadar, există o mulțime de lucruri pe care le puteți evidenția în care democrațiile nu își îndeplinesc promisiunile în acest moment.
„Necesitatea de bază ca toate societățile libere să funcționeze este încrederea”
Alida Mocanu: În propagandă vorbim despre sărăcie, vorbim despre religie. Acestea sunt instrumente de propagandă pentru a folosi oamenii să voteze într-un anumit fel. Și mă gândesc chiar acum la un citat (din Bertrand Russell n.r.), care spune că „propaganda întâi i-a fascinat pe oamenii creduli, apoi i-a cenzurat pe cei inteligenți”.
Simon Sebag Montefiore: Necesitatea intrinsecă, necesitatea de bază ca toate societățile libere să funcționeze, este încrederea. Și tot ceea ce subminează încrederea este foarte periculos pentru noi și acesta este întregul pericol mai nou al internetului și al rețelelor de socializare, despre care putem discuta într-un minut, dar lucrurile pe care le menționați, cum ar fi sărăcia, acestea se reflectă în punctul de vedere al oamenilor care consideră că sunt ignorați, că interesele lor sunt ignorate, că alți oameni fac bani în timp ce ei nu, devenind mai săraci. Iar frica de sărăcie este întotdeauna însoțită de frica de neputință. Și acestea sunt lucrurile care sunt exploatate de demagogii populiști. În multe cazuri, ele reflectă problemele despre care am început să vorbim, faptul că acestea nu mai sunt capabile să ajungă la elitele care conduc și care sunt plini cu propria lor suficiență, fără să-și dea seama că nu oglindesc oamenii pe care ar trebui să îi slujească. Bineînțeles, o parte din acest lucru se reflectă în ceea ce se întâmplă la Londra sau la București.
Toată lumea pe care o întâlnești în lumea mea din Londra și probabil la fel și în lumea dumneavoastră din București este de acord cu noi și crede că avem absolut dreptate și este evident că așa e. Nici măcar nu trebuie să convingem oamenii, pentru că este evident că așa este corect. Doar proștii ar crede altceva. Dar apoi te duci în afara Bucureștiului, la țară, în orașele mici și găsești o situație la fel ca în America, ca în Marea Britanie. Mergi acolo și găsești oameni care cred cu totul altceva. Și ei cred că lucrurile sunt evidente și o mare parte din ceea ce cred ei se bazează pe falsuri și dezinformări, dar nu totul. Au dreptate în legătură cu multe lucruri și au dreptate că nimeni nu îi ascultă și că lucrurile sunt decise fără ca ei să fie consultați.
„Provocarea este cum să perturbi lumea fără să distrugi întregul sistem”
Acest lucru oferă o mare oportunitate celor care vin și spun: „Vă ascult și voi perturba această lume”. Provocarea este cum să perturbi lumea fără să distrugi întregul sistem. Iar democrațiile sunt flexibile în acest sens. O persoană nouă poate veni și concedia pe toată lumea și numi un nou guvern. Iar acest guvern ar trebui să fie capabil să producă schimbări radicale fără violența și dezordinea unei revoluții. În unele cazuri, chiar asta se întâmplă. În alte situații în schimb, sistemul este într-adevăr distrus, așa cum s-a întâmplat în anii 1930, deoarece democrațiile sunt foarte, foarte recente și în consecință extrem de fragile.
Știți, se uită istoria, noi în Occident am uitat istoria, dar, desigur, voi o știți foarte bine aici, în România, unde au existat dictaturi până în 1989, sau 1991 (Uniunea Sovietică n.r.). În Europa de vest au existat dictaturi până în 1975, în Spania și, astfel, toate acestea sunt foarte recente, uităm că democrația americană a fost doar o democrație pentru oameni albi până în 1965, astfel încât toate democrațiile noastre sunt extrem de fragile, iar beneficiile lor sunt mai puțin evidente decât ne place să credem. Prin urmare, o parte din ceea ce trebuie să facem este să ne uităm la sisteme și să introducem un pic mai multă onestitate și deschidere în modul în care politica este de fapt condusă în democrațiile noastre, pentru că, de fapt, atunci când facem un pas înapoi și ieșim din oroarea inițială și ne îndepărtăm de tendința de a numi aceste opinii conștiință falsă, cum ar spune Marx, dar de fapt majoritatea elitelor spun doar că aceștia sunt niște idioți care au fost dezinformați și mințiți, dar de fapt este mult mai profund decât atât.
„Aș spune că limba română este una dintre marile limbi în care orice scriitor trebuie să fie publicat”
Alida Mocanu: La final, aș vrea să le spuneți cititorilor dumneavoastră, pentru că aveți cititori aici în România, de ce trebuie să citească această carte? Pentru că vorbim de fapt despre istoria lumii. Este tot ceea ce ar trebui să știm despre istoria acestei lumi - un mesaj pentru cititorii dumneavoastră.
Simon Sebag Montefiore: Dragi cititori, mă bucur să fiu aici în România, îmi place să fiu în România și cititorii mei români sunt foarte importanți pentru mine. Într-adevăr, aș spune că limba română este una dintre marile limbi în care orice scriitor trebuie să fie publicat. Cartea este lungă, dar în ea pot fi găsite povești, personaje uimitoare, artă, poezie și vorbe care inspiră. Este o carte despre dragoste, dar este, de asemenea, despre război și pace și pandemii și, în esență, totul este povestit prin intermediul familiilor, creșterea și descreșterea familiilor, dar, de fapt, este despre noi și este despre cum trăim acum, cum vrem să trăim, cine suntem și de unde venim și asta este ceea ce trebuie să știți.
