Pe 20 septembrie, Israelul a lovit cartierul Dahiyeh, din capitala Libanului, Beirut, într-un atac despre care armata susține că a fost unul „direcționat". Atacul a fost efectuat cu cel mai modern avion de luptă din lume, F-35.
Oficialii israelieni spun că au ucis un comandant de rang înalt al Hezbollah, Ibrahim Aqil, cunoscut drept Tahsin, potrivit Times of Israel. Postul TV Al-Manar, controlat de Hezbollah, susține că a fost un mort și 14 răniți, iar agenția libaneză NNA spune că au murit 5 persoane. Alte surse, citate de Al Jazeera, consemnează 12 morți și 66 de răniți.
Cine e Ibrahim Aqil
Un oficial israelian, care a vorbit sub protecția anonimatului, citat de AP, a dat detalii despre chestiuni de securitate și a confirmat că lovitura chiar l-a vizat pe Ibrahim Aqil. El era șeful unității de elită Radwan, din Hezbollah, cel mai înalt organism militar al acestei grupări (Consiliul Jihad). Practic, el era numărul doi din ierarhia militară a Hezbollah, conform nemților de la Blick.
Un oficial apropiat de Hezbollah, tot sub protecția anonimatului, a confirmat și el că Aqil trebuia să se afle în clădirea respectivă atunci când a fost lovită.
„Din datele exacte oferite de Divizia de Informații, avioanele de luptă ale forțelor aeriene au vizat zona Beirut și l-au ucis pe Ibrahim Aqil, șeful echipei de operațiuni a organizației teroriste Hezbollah, comandantul interimar al unității Radwan. În atac, alături de Aqil, au mai fost eliminați oficiali de rang înalt din lanțul de comandă al unității Radwan”, a precizat purtătorul de cuvânt al Armatei Israelului, Daniel Hagari.
Armata IDF a mai precizat că Aqil a fost „liderul și arhitectul Planului de cucerire a Galileii”, pus la cale de Hezbollah. Totodată, IDF spune că el era, din 2004, șeful diviziei de operațiuni a Hezbollah.
Unele surse menționează că, printre cei eliminați se afla și clericul Shaikh Naim Qassem, considerat numărul 3 în cadrul grupării Hezbollah. Iar Sky News spune că a fost ucis și comandantul adjunct al Forței Quds iraniene, Mohammad Rada.
În anii 80, Aqil a fost un membru principal al Organizației Jihadul Islamic, celula teroristă a Hezbollah.
Aqil a jucat un rol-cheie în atentatul de la Ambasada SUA din Beirut, în 1983, pe care l-a și revendicat, conform Rewardsforjustice (programul interinstituțional de securitate națională din Departamentul de Stat al Statelor Unite), când au murit 63 de persoane și au fost rănite peste 300. El a mai fost implicat în atacurile asupra cazarmei Corpului Marin al SUA, când au fost uciși 241 de militari.
În 2019, SUA l-a numit pe Aqil drept „terorist global", iar anul trecut, Departamentul american de Stat a oferit o recompensă de 7 milioane de dolari pentru informații care conduc la localizarea, arestarea sau condamnarea acestuia. SUA susțin că el a fost cel care a coordonat și luarea ca ostatici a unor oficiali americani și germani, în Liban, în anii 1980.
Conflictul din Orientul Mijlociu se agravează
Acest atac al israelienilor este cel mai amplu din istoria conflictului Israel - Hezbollah, după evenimentele din 2006.
- Ultima dată când Israelul a lovit Beirutul a fost într-un atac aerian din iulie, care l-a ucis pe un comandant al Hezbollah, Fuad Shukr.
Lovitura de acum semnalează o escaladare majoră a războiului care era dus inițial în Gaza, începând cu 7 octombrie 2023, atunci când Hamas a atacat Israelul. Iar Hezbollah susține Hamas.
Această replică a israelienilor a venit la scurt timp după ce Hezbollah a lovit nordul Israelului cu 140 de rachete, astfel că gruparea a promis răzbunare, prin intermediul liderului ei, Hassan Nasrallah, care a jurat că nu va lăsa nepedepsite și atacurile cu explozibili plasați în pagere și stații radio, care au ucis mai zeci de militani Hamas și au rănit câteva sute. Israelul nu a revendicat nimic, dar nici nu a infirmat cele întâmplate. De menționat că gruparea libaneză Hezbollah este susținută și de Iran.
Libanezii spun că atacul israelian de vineri a lovit întinsul district Dahiya chiar în timpul orelor de vârf, când oamenii părăseau locul de muncă și copiii se întorceau de la școală.
