Libertatea de mișcare este principiul de la care au pornit discuțiile despre Spațiul Schengen, încă de la începutul anilor '80. Cancelarul german de atunci, Helmut Kohl, și președintele francez François Mitterand au decis, în 1984, eliminarea controalelor de la frontiera dintre țările, făcând astfel primul pas spre o Europă fără granițe interne.
Viziunea celor doi lideri europeni s-a concretizat în 1985, printr-un acord între Germania, Franța, Olanda, Belgia și Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava „Astrid”, în dreptul localității Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea Convenției de Implementare a Acordului Schengen, pe 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, acordul a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare și a creat o singură frontieră externă unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare.
Ce e Spațiul Schengen
Spațiul Schengen este unul dintre pilonii proiectului european. De la crearea sa în 1995, când au fost eliminate controalele pentru pașapoarte în interiorul acestei zone, cetățenii UE se bucură de dreptul la libera circulație. Acest lucru înseamnă că ei pot locui, studia, munci și se pot pensiona oriunde în UE. Turiștii și întreprinderile beneficiază, de asemenea, de aceste drepturi.
Cine face parte din Spațiul Schengen
Schengen include 26 de țări: 22 din Uniunea Europeană și 4 din afara acesteia: Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein.
Mai toate țările UE fac parte din Schengen, cu excepția a cinci dintre ele: Irlanda, care menține opțiunea de excludere voluntară și operează propriul spațiu comun de călătorie împreună cu Regatul Unit, precum și Bulgaria, Croația, Cipru și România, care urmează să adere la Schengen la un moment dat în viitor.
Avantajele Schengen
Până la 3,5 milioane de persoane traversează zilnic o frontieră internă a UE. În practică, libera circulație poate implica drepturi diferite pentru diferite categorii de persoane, de la turiști la familii.
Toți cetățenii UE pot rămâne în altă țară a UE în calitate de turiști pentru o perioadă de până la trei luni, cu un pașaport sau o carte de identitate valabilă. De asemenea, ei pot locui în alt stat membru pentru a munci, având dreptul de a fi tratați în același mod ca și cetățenii țării respective. Întreprinzătorii beneficiază de libertatea de stabilire, iar studenții au dreptul de a studia oriunde în UE.
Închiderea din nou a frontierelor interne ale UE ar putea duce la un cost estimat între 100 și 230 de miliarde de euro pe o perioadă de 10 ani și ar împiedica naveta transfrontalieră pentru 1,7 milioane de persoane.
Criteriile tehnice pentru aderarea la Schengen
Pentru a putea intra în Schengen, fiecare țară candidată trebuie să îndeplinească mai multe criterii tehnice. România le-a îndeplinit pe toate încă din 2011.
Primul criteriu se referă la setul comun de norme Schengen, așa-numitul acquis Schengen, în ceea ce privește controlul frontierelor terestre, maritime și aeriene, eliberarea vizelor, cooperarea polițienească și protecția datelor cu caracter personal.
Al doilea criteriu presupune ca statul respectiv să își asume responsabilitatea de a controla frontierele externe în numele celorlalte țări membre și de a elibera vize Schengen uniforme.
De asemenea, țara care vrea să intre în spațiul european fără frontiere trebuie să coopereze în mod eficient cu agențiile de aplicare a legii din alte țări Schengen, pentru a menține un nivel ridicat de securitate, după ce controalele la frontierele dintre țările Schengen vor fi eliminate.
Nu în ultimul rând, statul trebuie să se conecteze la Sistemul de Informații Schengen și să îl utilizeze.
Cine se opune aderării României la Spațiul Schengen
România a îndeplinit, de mai bine de 10 ani, toate criteriile de aderare la spaţiul Schengen, conform acquis-ului în domeniu. Acest lucru a fost recunoscut de toate statele membre şi stipulat în Concluziile adoptate de Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 9 iunie 2011, se arată într-un comunicat MAE de la acea dată.
Cu ocazia Consiliului Justiție și Afaceri interne, desfășurat pe 28 ianuarie 2021, în sistem videoconferință, ministrul afacerilor interne a readus în atenția participanților faptul că România nu face încă parte din spațiul de liberă circulație, ceea ce a avut un impact negativ la frontierele cu alte state membre în contextul pandemic actual, prin menținerea controlalelor la frontierele interne are efecte economice și sociale ce nu pot fi cuantificate.
Ministrul a reamintit solicitarea reprezentanților Comisiei Europene de a extinde spațiul Schengen cu statele membre care îndeplinesc condițiile, care contribuie constant și activ la eforturile generale de întărire a securității Uniunii, dar care nu sunt încă membre Schengen. Totodată, a punctat din nou importanța unei perspective realiste asupra unui calendar de aderare, în vederea eliminării blocajului ce trenează din 2011.
Decizia privind aderarea României la Spațiul Schengen este așteptată pe 8 decembrie, la ședința Consiliului JAI. Va fi nevoie de unanimitate, ceea ce înseamnă că trebuie convinsă și Olanda, care s-a opus constant aderării țării noastre la Schengen. Premierul Olandei, Mark Ruttte, vine în această săptămână în România pentru a inspecta trupele olandeze staționate la baza militară de la Cincu, dar nu sunt excluse discuțiile despre Schengen.
Recent, împotriva aderării României la Schengen s-a pronunțat și un eurodeputat german. „Jumătate de an am călătorit în România, în drumul meu spre Ucraina, și am cunoscut România. Aș dori să descriu prietenește România, în modul următor: «România este vestul sălbatic al Americii, al Europei. Deci e Vestul Sălbatic din mijlocul Europei»", a declarat Guido Reil, membru al partidului naţionalist Alternativa pentru Germania.
Cel mai mare grup din Parlamentul Europeana îndemnat, însă, țările membre „să perimtă accesul liber în spațiul Schengen și pentru cetățenii din România și Bulgaria”.
