Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) este gardianul ideologic al Revoluției Iraniene din 1979. Însărcinat cu apărarea Republicii Islamice împotriva amenințărilor interne și externe, corpul a dobândit un rol important în implementarea politicii externe a Iranului și deține controlul asupra unor segmente vaste ale economiei țării. Legăturile IRGC cu grupurile armate din regiune, precum Hezbollah în Liban și Hamas în teritoriile palestiniene, ajută Iranul să își proiecteze influența și puterea.
Statele Unite au desemnat IRGC drept organizație teroristă în 2019, după ce catalogaseră deja Iranul drept stat sponsor al terorismului, iar Uniunea Europeană ia în considerare desemnarea IRGC drept organizație teroristă.
De ce a fost înființat IRGC?
IRGC a fost înființat imediat după căderea Șahului Mohammad Reza Pahlavi, în timp ce stângiștii, naționaliștii și islamiștii se luptau pentru a stabili cursul republicii revoluționare. În timp ce prim-ministrul interimar controla guvernul și instituțiile statului, precum armata, mulți clerici și discipoli ai liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ruhollah Khomeini, au organizat contraponderi la aceste instituții. Printre acestea s-a numărat IRGC, care a acționat dincolo de limitele legii și ale sistemului judiciar. Răspunzând liderului suprem, structura sa de comandă îl ocolește pe președintele Iranului.
Gărzile au fost concepute ca o "armată a poporului", ajutând la consolidarea revoluției. Khomeini intenționa ca IRGC să protejeze noul regim de o lovitură de stat, cum a fost cea din 1953, care a înlăturat guvernul condus Mohammed Mossadeq și l-a readus la putere pe Șah.
Cum este organizat IRGC?
Războiul dintre Iran și Irak (1980-1988) a transformat IRGC într-o forță de luptă convențională, cu o structură de comandă asemănătoare cu cea a armatelor occidentale. IRGC reprezintă o strucură militară paralelă în interiorul Iranului. În prezent IRGC are sub comanda sa peste 190.000 de soldați, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS). Aproximativ jumătate din acest personal este format din recruți. Ramurile IRGC includ:
- forțele terestre cu baza în cele 31 de provincii iraniene și la Teheran, care numără peste 150.000 de soldați;
- forța paramilitară Basij, care susține că poate mobiliza aproximativ 600.000 de voluntari;
- forțele navale, separate de ramura navală a armatei regulate a Iranului, care au aproximativ 20.000 de marinari și care sunt însărcinate cu patrularea frontierelor maritime ale Iranului, inclusiv a Strâmtorii Ormuz;
- o forță aeriană compusă din aproximativ 15.000 de oameni, de asemenea separată de o ramură paralelă a armatei regulate, care gestionează programul de rachete balistice al Iranului; și
- un comandament cibernetic, utilizat pentru spionaj militar și comercial, precum și pentru propagandă.
Cum operează IRGC în afara Iranului?
Când IRGC a început să opereze în afara granițelor Iranului, în timpul războiului dintre Iran și Irak, a început să sponsorizeze grupuri armate nestatale din regiune. Forța expediționară Quds a apărut ca ramură de facto a IRGC în domeniul afacerilor externe și a dezvoltat legături cu grupuri armate din Afganistan, Irak, Liban, teritoriile palestiniene și din alte părți, oferindu-le instruire, arme, bani și consiliere militară. În timp ce unele dintre aceste grupări operează frecvent independent de Iran, Teheranul le consideră ca făcând parte dintr-o "Axă a rezistenței" anti-occidentale aflată sub influența sa. Experții spun că Iranul a încercat să consolideze cooperarea în cadrul acestei alianțe în ultimii ani, așa cum arată think tank-ul american, Council on Foreign Relations (Consiliul pentru Relații Externe).
Prin încurajarea acestor grupuri, Teheranul a încercat să își exporte revoluția și să descurajeze agresiunea din partea țărilor occidentale și a dușmanului său etern, Israelul. Mișcarea libaneză Hezbollah, de exemplu, împărtășește ostilitatea Iranului față de Statele Unite și Israel.
În urma revoltelor din 2011 din întreaga regiune, cunoscute în mod obișnuit sub numele de Primăvara Arabă, Forța Quds a început să opereze și în Siria. Inițial, Iranul a susținut că agenții desfășurau o misiune limitată de apărare a sanctuarelor șiite, dar ulterior a recunoscut că forța îl ajuta pe președintele sirian Bashar al-Assad să reprime protestele anti-guvernamentale.
IRGC a ajutat de asemenea rebelii Houthi din Yemen, furnizându-le informații, instruire și arme pentru a respinge forțele guvernului yemenit, sprijinite de Arabia Saudită.
