Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a respins cererea americanilor pentru redeschiderea dosarului în ceea ce privește medaliile olimpice din proba individuală de la sol. Astfel, decizia finală rămâne ca americanca Jordan Chiles să-i dea medalia Anei Maria Bărbosu, ceea ce se va și întâmpla în zilele următoare. Același lucru l-a anunțat și președintele COSR, Mihai Covaliu.
Dar acest caz încă nu s-a terminat, iar partea americană spusese deja că va merge mai departe, indiferent de decizia TAS. În aceste condiții, mai există doar două căi, însă niciuna din ele nu va duce la rejudecarea acestui caz pe fond. Prima este un recurs la Tribunalul Federal Elvețian, iar a doua, chiar la CEDO.
De ce șansele SUA sunt "sub 1%" să mai "recupereze" medalia de bronz a lui Jordan Chiles
În direct la Euronews România, președintele Tribunalului Român de Arbitraj, Cristian Jura, a explicat de ce americanii au șanse infime să mai aibă câștig de cauză.
Cristian Jura: "La Tribunalul Federal Elvețian sunt admise mai puțin de 1% din cazuri, pentru că Tribunalul nu va rejudeca pe fond această speță, ci va observa doar dacă au fost îndeplinite corect toate procedurile, de exemplu, de citare, de timp ca să depună înregistrări, dacă a fost trimisă o decizie corectă, dacă există o jurisdicție corectă, etc.
Deci Tribunalul Federal Elvețian nu va reveni asupra fondului, nu se va pronunța dacă s-a depășit acel minut, etc, ci ei vor analiza proceduri strict procedurale legate de funcționarea diviziei ad-hoc a TAS. Nu trebuie să uităm că a existat un timp mai lung de 24 de ore, dar totuși cu multă celeritate. Au fost două cauze care s-au judecat în trei zile, ceea ce e un timp foarte scurt.
Un proces la Tribunalul Federal Elvețian durează 7-8 luni, în medie. Ar putea să spună că decizia nu a fost corectă, pe de o parte și pe de altă parte, ar putea să o mențină exact așa cum este în momentul de față. Șansele sunt foarte mici.
În mod normal, toate deciziile TAS pot fi atacate la Tribunalul Federal Elvețian. Din totalitatea cauzelor care au plecat de la TAS și au ajuns la Tribunalul Federal Elvețian, mai puțin de 1% dintre cauze au fost admise de Tribunalul Federal Elvețian. Unul dintre motivele pentru care procentul este așa mic este că acești arbitri judecători, cei care au fost la Paris, cei care au fost pe lista TAS, sunt niște profesioniști de înaltă clasă. Deci nimeni nu-și permite să nu îndeplinească o procedură, nimeni nu-și permite să nu citeze părțile sau să nu ia în considerare probele care au fost depuse de părți. Nivelul juridic e foarte înalt.
Toate hotărârile statelor membre din Consiliul Europei pot fi contestate la CEDO. Așadar, și deciziile Tribunalului Federal Elvețian, după parcurgerea tuturor căilor interne.
La CEDO trebuie să fim foarte atenți. CEDO este Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte, CEDO înseamnă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Practic, în momentul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului judecă, se uită la această convenție și verifică dacă vreunul dintre drepturile prevăzute în Convenția Drepturilor Omului a fost încălcat. Atât. Deci nici CEDO nu se uită la fondul problemei. E un parcurs firesc.
Dar eu cred că, până la urmă, avem o cauză care a fost soluționată la TAS. Una dintre părți a pierdut și cred că americanii vor să-și folosească toate căile de atac, vor să epuizeze toate căile de atac, încât să fie cu sufletul împăcat că au făcut tot posibilul pentru 'recuperarea' medaliei. La CEDO, nu mi se pare un proces foarte dificil. Poate să dureze între unu și trei ani o procedură. Devine definitivă după ce se pronunță Tribunalul Federal Elvețian. Ceea ce ne poate spune CEDO este doar dacă s-au respectat anumite proceduri. Atât. Nu mai poate să întoarcă această decizie și să zică că se cuvine medalia altcuiva."
Cazuri precedente care au fost soluționate diferit
În acest context, Federația Română de Gimnastică a propus chiar ca trei sportive să primească medalii de bronz: Ana Maria Bărbosu, Sabrina Voinea și Jordan Chiles. De-a lungul istoriei, există un caz în care s-a ajuns la această soluție, însă cu o particularitate.
Cristian Jura, președintele Tribunalului Român de Arbitraj: "Au mai fost două cauze deosebit de interesante. Una la Jocurile Olimpice de la Atena 2004, tot la gimnastică, cu un sportiv sud-coreean, Yang Tae-young, care a avut o cauză cu un sportiv american, Paul Hamm. Acolo s-a judecat, TAS i-a dat dreptate sud-coreeanului, în schimb, a hotărât menținerea clasamentului ca atare, considerând că acela a fost rezultatul pe durata Jocurilor. Asta e interesant. Practic, a câștigat, dar nu a luat medalia.
Mai avem o cauză a unei schioare americane, care a fost depunctată la Beijing. Ea a făcut contestație la TAS, dar în cazul ei, s-a hotărât acordarea a două medalii de bronz. Pentru că sportiva respectivă ar fi trebuit să ocupe locul 3."
Litigiul dintre gimnaștii Young Tae Yang și Paul Hamm a avut loc la Jocurile Olimpice de la Atena 2004. Paul Hamm a câștigat atunci aurul olimpic la individual compus, iar sud-coreenii Dae Eun Kim și Young Tae Yang au fost pe locurile 2 și 3.
Abia după două zile de la încheierea concursului, Federația Internațională de Gimnastică a anunțat că trei dintre arbitrii concursului masculin individual compus au fost suspendați, pentru că au greșit nota de plecare la exercițiul de la paralele făcut de Yang Tae Young, ceea ce l-a costat pe sud-coreean medalia de aur. A fost vorba de o diferență de o zecime. Federația Internațională de Gimnastică a recunoscut greșeala arbitrilor, dar nu a mai modificat clasamentul final.
