Oana Gheorghiu, membru fondator al Asociației „Dăruiește Viață”, s-a implicat pentru ca la finalul anului 2022, România să aibă primul spital construit exclusiv din fonduri private și donații, pentru care și-au oferit sprijinul 350.000 de persoane.
În contextul recentei tragedii de la Crevedia, Oana Gheorghiu a declarat la Euronews România că nu ar trebui să fie atât de greu pentru un stat să construiască un spital pentru marii arși, acesta beneficiind de taxele pe care cetățenii le plătesc.
Cât de greu e ca România să construiască un spital
”Nu ar trebui să fie greu pentru un stat. A fost greu pentru noi, niște oameni simpli, care a trebuit să construim, să strângem bani de la alți oameni. Nu am avut la dispoziție bani din taxe pe care cetățenii le plătesc.
Pentru un stat lucrul ăsta nu ar trebui să fie greu, nu e fizică cuantică, e o construcție. Se fac destul de multe în România, multe locuințe, birouri, nu e complicat. E o lipsă de competență la nivel guvernamental, de asumare politică, e un mix, e foarte greu de înțeles de ce oamenii ăștia nu se apucă să facă spitale, e greu să punem degetul să identificăm cauza”.
Oana Gheorghiu a spus că pentru marii arși este nevoie de blocuri operatorii speciale, iar România nu respectă standardele internaționale pentru tratarea marilor arși.
”Avem câteva saloane de mari arși, dar nu la standardele adevărate”
”Avem în România 26 paturi de mari arși, dar ele nu respectă standardele internaționale, europene, pentru mari arși. Pentru că ei, așa cum am văzut la Colectiv, și am văzut la spitalele din afară, se tratează în mini blocuri operatorii. Trebuie să arate ca niște săli de operații, unde pacientul să fie și operat, spălat și tratat, să aibă toate echipamentele pentru terapie intensivă. Avem câteva saloane de mari arși, dar nu la standardele adevărate. Cum e, de exemplu spitalul din Bruxelles, care e unul dintre cele mai performante în tratarea marilor arși. Nu avem astfel de saloane.
Ceea ce sper e, ca atunci când se vor apuca cu adevărat de construcția spitalelor, să respecte aceste standarde internaționale, să nu ne apucăm să construim spitale ca în secolul trecut.
Pentru că acesta e riscul în România – nu reușim să aducem legislația la standarde internaționale, lucrăm pe legislație și standarde normative depășite și investim banii prost. Acesta e riscul. Sper ca această tragedie chiar să nu rămână ca cea de la Colectiv, doar un lucru care să ne traumatizeze, ci să marcheze o schimbare ca oameni să își facă treaba in funcțiile pe care le ocupă, iar noi cetățenii să punen presiune, din nou”.
Oana Gheorghiu: Viața acestor pacienți cu arsuri mari e în pericol, atunci când sunt tratați în România
”Din păcate, de la Colectiv și până acum, nu s-a schimbat aproape nimic. Acel spital, 3 spitale, de mari arși, încă nici nu cred că sunt planurile finalizate. Infecțiile nosocomiale sunt la locul lor în spitalele din România, iar atât timp cât nu schimbăm infrastructura și procedurile, lucrurile nu se schimbă de la sine
Trebuie să spunem foarte clar: viața acestor pacienți cu arsuri mari e în pericol, atunci când sunt tratați în România.
Mă bucur că, de data aceasta, guvernanții au înțeles că situația este gravă și că s-au luat măsuri de a trimite primii pacienți în afara țării. Sper să-i trimită și pe alții. Așa cum am învățat la Colectiv, orice pacient cu arsuri peste 20%-30% din corp e în mare risc.
Trebuie să ne uităm la cum să prevenim aceste situații și la cum autoritățile ar trebui să impună respectarea legilor în România, până la urmă, ne întoarcem din nou la prevenție, și la faptul că legile în România, care există deja, nu sunt respectate.”
