În cadrul Astra Film Festival 2024, unul dintre documentarele prezentate a avut ca punct de plecare un subiect extrem de sensibil al prezentului: migrația din Orient către Europa. Filmul prezintă o situație concretă, mai exact cea de la granița dintre Polonia și Belarus, devenită un front… al refugiaților.
Astra Film Festival 2024. Dramele de pe frontul migrației
Despre umanitate, despre colaps climatic, despre criza refugiaților și despre dilemele actuale ale Europei. Despre toate acestea este vorba în documentarul „Pădurea”. De fapt, este un film pe care fiecare îl poate interpreta în funcție de propriul interes față de una sau alta dintre problematicile prezentului.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: O familie decide să se mute împreună cu copiii în mijlocul unei păduri de la granița dintre Polonia și Belarus. Însă, paradisul se destramă atunci când familia este nevoită să se confrunte cu drama unor refugiați abandonați în mijlocul aceleași păduri.
E.S. Emil Hurezeanu, Ambasadorul României în Austria: E un filtru idilic, pseudoidilic, de receptare a uneia dintre cele mai grave și dramatice momente ale istoriei prezente și anume transformarea granițelor europene - și noi suntem în aceeași situație, într-un fel sau altul - fie în bariere de netrecut, fie în locuri prin care marele sud, neînțelegerile, greșelile noastre, efectele negative ale globalizării, un anumit mod de a concepe Occidentul și valorile lui se răzbună. Și noi suntem confruntați cu o problemă demografică, adică scăderea populației, cu acest exod masiv în timp de pace în ce ne privește, foarte dramatic, despre care noi vorbim destul de puțin: milioane de români care își caută, datorită statutului nostru european, locul, viața, locul de muncă, locul sub soare și viața în altă parte. Nu e în ordine. Pe de altă parte, acești oameni pleacă în numele libertății, folosind libertatea. Pleacă alungați, poate, de o inegalitate de dezvoltare între România și restul Europei, acolo unde locuiesc.
Cornel Ban, profesor Doctor în economie politică: Pentru mine este, în primul rând, o metaforă a modului în care negociem moral și intergenerațional relația cu colapsul climatic. De aici pleacă. Și faptul că, până la urmă, oamenii își primit luxul unei ieșiri foarte simple. De fapt, în niște termeni foarte economici, căci se spune: Păi, există un compromis între: ne ocupăm de copii sau îi ajutăm pe ăștia și dacă n-aș avea copii, i-aș ajuta pe oameni. Dar cum am, n-o să mă ocup, așa că o să-mi liniștesc conștiința burgheză. Pe scurt, despre asta cred că e vorba și cred că în modul în care luăm în serios faptul că ne îndreptăm spre un colaps climatic. Nu sunt de meserie, dar dacă-i ascult pe cei de meserie, cred că e un fapt fizic.
Proiecțiile din cadrul Astra Film Festival pot fi urmărite și pe site-ul oficial al evenimentului, începând cu 26 octombrie până pe 10 noiembrie.
