În Croația s-au deschis urnele de vot pentru cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, în care actualul președinte Zoran Milanovic îl va înfrunta pe Dragan Primorac, candidatul susținut de prim-ministru și de guvernul său.
În primul tur, care a avut loc la 29 decembrie, Milanovic a obținut 49,7% din voturi împotriva altor șapte candidați, cu puțin mai puțin de jumătate din buletinele de vot necesare pentru a obține o victorie categorică.
El a fost mult timp lider al social-democraților și și-a petrecut cea mai mare parte a carierei în opoziție.
Milanovic a fost apoi prim-ministru al țării de la sfârșitul anului 2011 până la începutul anului 2016.
Cu un stil populist, acesta a fost un critic acerb al actualului prim-ministru Andrej Plenkovic, care conduce partidul Uniunea Democrată Croată (HDZ), iar ciocnirile și disputele aproape continue dintre cei doi au devenit o caracteristică a peisajului politic din Croația.
După ce a detronat-o pe președinta HDZ, Kolinda Grabar-Kitarovic, în urmă cu cinci ani, Milanovic s-a deplasat constant spre partea dreaptă a spectrului politic.
Cu toate acestea, el este văzut ca singura contrapondere la HDZ și la conducerea acestuia.
În luna aprilie a acestui an, a încercat să candideze la alegerile parlamentare în calitate de candidat la funcția de prim-ministru din partea social-democraților, într-o acțiune fără precedent în care un șef de stat în funcție a încercat să fie ales în parlament.
Deși a promis că își va elibera mandatul în caz de succes, Curtea Constituțională i-a interzis să facă campanie activă în timpul alegerilor.
Social-democrații nu au reușit să formeze o majoritate în parlament, astfel că Milanovic a rămas șef al statului.
De la pediatrie la politică
Primorac a fost pediatru și profesor universitar înainte de a intra în politică.
Primorac nu a mai fost prezent în viața politică a Croației din 2009, când, în calitate de ministru al științei într-un cabinet HDZ, a încercat să organizeze o campanie prezidențială independentă.
În timpul campaniei din acest an, Primorac a încercat să se prezinte ca o persoană neconflictuală și unificatoare, precum și ca o figură orientată pro-occidental, poziționându-se în contrast cu Milanovic.
Deși președinția croată este în mare parte ceremonială, un președinte ales deține autoritatea politică și acționează în calitate de comandant suprem al armatei. De asemenea, are un cuvânt de spus în politica externă.
Milanovic a declarat în repetate rânduri că Croația ar trebui să stea departe de disputele globale, chiar dacă este membru al NATO și al UE.
El a blocat participarea Croației la o misiune de instruire condusă de NATO în Germania și a petrecut mai multe luni încercând să convingă alegătorii că împiedică trimiterea soldaților croați pe câmpul de luptă din Ucraina, deși acest lucru nu a fost propus niciodată.
Milanovic a încercat, de asemenea, să convingă deputații opoziției să blocheze ratificarea de către Croația a extinderii NATO, o cerință formală necesară pentru a admite Suedia și Finlanda în alianță.
