Liderul Partidului Libertăţii din Austria (FPÖ), Herbert Kickl, este omul însărcinat cu formarea unui nou guvern în Austria, însă el pledează deschis pentru „remigrarea străinilor neinvitați”. Ce vrea să spună însă liderul de extremă dreapta și e urmărește exact?
Deși Kickl (56 de ani) ar putea avea nevoie de săptămâni bune pentru a obține voturile necesare, iar negocierile s-ar putea destrama în orice moment, șansele lui au crescut considerabil după ce Partidul Popular Austriac (ÖVP) de centru-dreapta a renunțat la „linia roșie” și și-a exprimat disponibilitatea de a intra în negocieri cu FPÖ. ÖVP a lucrat în trecut cu FPÖ la nivel federal, dar cu conservatorii mainstream în frunte. Acum, rolurile ar fi inversate.
Este o șansă importantă pentru Herbert Kickl și partidul său, fondat în 1956 de foști oficiali naziști. După toate probabilitățile, reprezintă cea mai realistă șansă a extremei drepte de a conduce Cancelaria austriacă pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial.
„Nu am făcut acest pas cu ușurință”, a spus președintele Austriei, Alexander Van der Bellen, după ce l-a însărcinat pe Kickl să facă guvernul. Asta după ce Kickl îl numise anterior pe președintele în vârstă de 80 de ani „o mumie” și „un senil”.
Ce este „remigrarea străinilor neinvitați”, dorită de Kickl
Instalarea lui Kickl în fruntea guvernului de la Viena ar putea avea implicații imediate și majore pentru locul Austriei în Uniunea Europeană. Manifestul partidului său pentru alegerile parlamentare din 2024 nu ascunde euroscepticismul și are propuneri de revizuire a contribuției țării la bugetul UE, anularea Green Deal-ului și contestarea repartizării competențelor, dar și criticile pentru sancțiunile „iresponsabile” ale blocului comiunitar împotriva Rusiei.
Însă dintre toate aceste idei, propunerile sale privind migrația sunt, poate, cele mai „explozive”.
FPÖ prezintă o viziune despre „Fortăreața Austria”, care ar urma să ridice o mulțime de bariere în calea dreptului de azil, în așa fel încât ar deveni practic inaccesibil. Acest drept ar urma să fie suspendat atât timp cât cererile de azil în Austria vor rămâne „peste medie”. În plus, respingerea migranților la frontieră ar urma să fie pusă în practică, iar reîntregirea familiilor și prestațiile sociale ar urma să fie eliminate treptat. Guvernul va introduce sancțiuni atât pentru traficanții de ființe umane, cât și pentru persoanele traficate. Iar mai controversat este faptul că autoritățile ar urmări în mod activ „remigrarea străinilor neinvitați”.
- „În calitate de cancelar al poporului, voi iniția remigrarea tuturor celor care ne calcă în picioare dreptul la ospitalitate”, spunea Kickl într-un manifest.
Practic, ce înseamnă această remigrare? Conceptul de „remigrare” pleacă de la un fel de vis identitar și este strâns legat de conspirația extremei drepte a unei așa-zise „Mari Înlocuiri”, care presupune că civilizația occidentală este amenințată cu un declin ireversibil, de o scădere a natalității și de sosirea migranților din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord.
Secțiunea despre migrație , din manifestul FPÖ, se deschide cu titlul „Omogenitate”, critică multiculturalismul și solicită apariția unei „unități ideale și emoționale”, așa cum spune Kickl. „Oamenii statului sunt înlocuiți treptat de migrația permanentă în masă”, se arată în manifest.
„Remigrarea” urmărește să inverseze această tendință percepută și vrea să o facă prin deportări forțate a persoanelor de origine migrantă, inclusiv a solicitanților de azil, a migranților cu permis de ședere pe termen lung, a migranților care au devenit cetățeni naturalizați și, în cea mai radicală interpretare a termenului, a descendenților acestora, născuți și crescuți în Europa. Este o strategie organizată „de sus în jos”, pentru a modifica compoziția demografică a unei țări. Criticii au descris-o ca pe o formă blândă de purificare etnică.
Remigrarea, conceptul lui Sellner
Conceptul a fost de multă vreme popular în rândul mișcărilor identitare marginale care îmbrățișează supremația rasei albe, deoarece vizează în mod deliberat persoanele „non-albe” și a fost adoptat treptat de partidele de extremă dreapta cu reprezentare parlamentară, în special după criza migrației din 2015-2016, care a transformat discursul public în jurul solicitanților de azil și a alimentat un val de narațiuni negative, conform Euronews.
Dar „remigrarea” a intrat cu adevărat în discursul politic de masă abia în ianuarie 2024, când revista de investigații Correctiv a dezvăluit că membri ai extremei drepte Alternative for Germany (AfD) au participat la o întâlnire secretă la Potsdam, unde Martin Sellner, liderul Mișcării Identitariste din Austria, a prezentat un „plan de remigrare”, pentru a efectua expulzări în masă în Germania. Potrivit Correctiv, prezentarea lui Sellner a fost întâmpinată „fără obiecții” din partea oamenilor prezenți în sală, care și-au exprimat îngrijorări cu privire la fezabilitatea planului.
Planul lui Sellner - detaliat în cartea sa publicată în 2024, „Remigration: Ein Vorschlag” (n.r.: Remigrația: o propunere), vizează trei categorii de persoane: solicitanți de azil, persoane „ne-germane” cu drept de ședere și cetățeni germani „neasimilați”, pe care le dorește deportate într-un „stat model”, aflat undeva în Africa de Nord, în ca să existe spațiu pentru până la două milioane de oameni.
Această idee a declanșat o reacție furioasă în întreaga Germanie și proteste de stradă la care au participat zeci de mii de oameni. Chiar și AfD a încercat să se distanțeze de acea întâlnire, spunând că membrii partidului au participat „în nume personal”.
Furia publicului și titlurile critice care au apărut în presă, totuși, nu au plasat „remigrarea” în ceea ce înseamnă „uitarea politică”. FPÖ din Austria, Vox din Spania și Reconquête din Franța se numără printre cei care promovează conceptul. AfD a rămas cu acest concept, dar „cu clarificări”, înaintea alegerilor anticipate din Germania, care vor avea loc pe 23 februarie 2025. Chiar și în SUA, Donald Trump a folosit, pentru scurt timp, termenul în timpul campaniei sale prezidențiale din 2024.
Toleranță zero pentru migranți
Viziunea FPÖ despre „remigrare” nu include expulzările generale despre care vorbea Sellner, ci conține diverse elemente care, dacă ar fi puse în aplicare, ar permite autorităților să vizeze persoanele de origine migrantă într-o manieră sistematică.
Manifestul propune expulzarea accelerată a solicitanților de azil ale căror cereri au fost respinse sau nu mai sunt valabile, inclusiv „refugiații economici”, și care au ajuns în Austria prin țări terțe sigure. Având în vedere că Austria este o țară fără ieșire la mare, înconjurată de națiuni pașnice și dezvoltate, acest lucru ar însemna că fiecare persoană care trece neregulamentar granița terestră va fi respinsă.
Viena va refuza să ajute pentru dezvoltare țările care resping repatrierile și va institui o „instanță rapidă” care să se ocupe de apeluri și petiții. În plus, ar extinde lista infracțiunilor care pot declanșa revocarea statutului de refugiat și ar înființa „închisori extrateritoriale”, în care vor fi transferați infractorii condamnați.
FPÖ pune un accent deosebit pe asimilarea migranților în cultura și valorile austriece, promițând „toleranță zero față de refuzul de a se integra”. Eforturile de asimilare ar urma să fie consemnate într-un „contract de naturalizare”, care ar putea fi încălcat dacă cetățeanul născut în străinătate comite infracțiuni, abuzează de statul de bunăstare sau dă dovadă de „lipsă de respect” față de țară, motive vagi care ar putea acorda autorităților o marjă largă de manevră.
Iar pierderea cetățeniei ar putea deschide calea pentru deportare într-o etapă ulterioară.
- „Oricine devine infractor în Austria sau oricine nu ne respectă valorile nu merită protecția noastră”, spunea Kickl.
Migranții din Siria și Afganistan, care alcătuiesc cea mai mare parte a solicitanților de azil din Austria, ar fi principalele priorități ale programului de „remigrare”, se arată în manifest, pentru că „majoritatea motivelor pentru a fugi din aceste țări nu mai există”. Afirmația este deosebit de șocantă, deoarece documentul a fost scris cu luni înainte de căderea regimului autocrat lui Bashar al-Assad din Siria.
Biroul austriac al Amnesty International a dat aviz negativ acestei practici, declarând că situația din Siria de după Assad rămâne „extrem de volatilă” și că „Afganistanul, sub regimul taliban, se confruntă atât cu o criză umanitară, cât și cu o criză a drepturilor omului”.
„Este bine stabilit, în conformitate cu legislația internațională și standardele privind protecția refugiaților, că cererile de azil trebuie procesate prompt și eficient, iar circumstanțele individuale ale fiecărui solicitant de azil trebuie luate în considerare de la caz la caz”, a spus organizația, într-un comunicat.
- La nivelul UE, FPÖ face presiuni pentru un Comisar European dedicat „remigrării” și o „alianță pentru remigrare”, cu state membre care au aceleași opinii.
Una peste alta, partidul își imaginează un ecosistem în care cererea de azil ar deveni un drept rar, dacă nu chiar imposibil. Dar, chiar dacă toate aceste idei ar putea părea atrăgătoare în ochii susținătorilor, să le faci să funcționeze în practică ar putea fi o cu totul altă poveste.
Planurile de „remigrare” ar intra inevitabil în conflict cu legislația UE și cu cea internațională, care garantează accesul la procesul de azil și la un proces echitabil, ca drepturi fundamentale și interzic expulzările colective și detențiile arbitrare. „Principiul nereturnării” interzice autorităților să deporteze migranți în națiuni în care aceștia s-ar putea confrunta cu persecuție, tortură sau orice altă formă de rele tratamente.
„Obstacolele legale în fața expulzării arbitrare sunt mari. În afară de faptul destul de important că remigrarea este o idee rasistă, nu există prea multe șanse să reziste provocărilor legale sau să fie o măsură practică de gestionare a migrației”, a declarat, pentru Euronews, Andrew Geddes, profesor de studii privind migrația, în cadrul Institutului Universitar European (EUI).
În esența sa, manifestul FPÖ urmărește să pună capăt „supunerii Austriei la instanțele internaționale”.
