Agenția Spațială Europeană a făcut publice o mulțime de date despre aproape 2 miliarde de stele din Calea Lactee, colectate de misiunea Gaia 3, în efortul de a crea cea mai precisă și completă hartă a galaxiei noastre. Astronomii speră să folosească datele pentru a înțelege mai bine cum se nasc și mor stelele și cum a evoluat Calea Lactee de-a lungul a miliarde de ani, relatează AP.
Datele obținute includ informații noi, cum ar fi vârsta, masa, temperatura și compoziția chimică a stelelor. Acestea pot fi folosite, de exemplu, pentru a determina ce stele s-au născut într-o altă galaxie și apoi au migrat în Calea Lactee.
Informațiile oferă noi perspective despre galaxia noastră
Deși a colectat informații despre doar 1% din stelele din Calea Lactee, misiunea oferă deja baza pentru aproximativ 1.600 de publicații științifice pe an. Timo Prusti, cercetător al proiectului, a declarat că numărul mare de stele observate face mai probabil ca oamenii de știință să facă descoperiri foarte rare.
Șeful ESA, Josef Aschbacher, a declarat că numeroasele date obținute le permite astronomilor să înțeleagă unele dintre forțele care acționează în galaxie, cum ar fi modul în care propriul nostru sistem solar se află în interiorul Căii Lactee.
„Aceasta permite lucruri care nu ar fi fost niciodată posibile fără acest număr mare de date”, a spus Timo Prusti, cercetător al proiectului.
Noi descoperiri
Datele Gaia includ informații despre 800.000 de sisteme binare, stele care se mișcă în tandem una cu cealaltă, precum și un nou studiu al asteroizilor, care cuprinde 156 de mii de corpuri stâncoase
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri care rezultă din noile date arată că Gaia este capabilă să detecteze cutremurele stelare, mișcări minuscule la suprafața unei stele, care schimbă formele stelelor, lucru pentru care observatorul nu a fost construit inițial.
Anterior, Gaia descoperise deja oscilații radiale care fac ca stelele să se umfle și să se micșoreze periodic, păstrându-și în același timp forma sferică. Dar Gaia a detectat acum și alte vibrații care seamănă mai degrabă cu tsunami-uri la scară largă. Aceste oscilații non-radiale schimbă forma globală a unei stele și, prin urmare, sunt mai greu de detectat.
