În urmă cu 20 de ani România a intrat oficial în Alianța Nord Atlantică. Momentul marca desprinderea de trecutul comunist, în care Bucureștiul se afla în sfera de influență a Moscovei. Integrarea în NATO și în Uniunea Europeană au fost principalele obiective de politică externă post-decembriste, care au întrunit consensul clasei politice și al societății.
La două decenii distanță, România este unul dintre pilonii Flancului Estic, în contextul complicat al războiului Rusiei în Ucraina.
George W. Bush, vizită istorică în România
Curcubeul a apărut la București, chiar în timp ce președintele american George Bush saluta mulțimea entuziastă adunată în Piața Revoluției. Liderul american a venit în capitala României, după decizia istorică a Summitului de la Praga din noiembrie 2002 de a invita România să adere, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia și Slovacia.
George W. Bush, fost președinte SUA: ”Drumul libertății pe care l-ați ales nu este ușor, dar este singurul care merită urmat. Știu că greutățile voastre nu s-au terminat odată cu opresiunea ( regimului comunist -n.r.). America vă respectă munca, răbdarea și hotărârea zilnică de a găsi o viață mai bună. Eforturile voastre au fost recunoscute prin invitația de a deveni membru NATO. România, bine ai venit în NATO!”
- Cronologia evenimentelor sub egida NATO, care au avut loc în România
- „Dacă nu exista NATO, România ar fi fost astăzi în situația Ucrainei”, susține Emil Constantinescu, fostul șef de stat
- Cea mai mare bază NATO din Europa, în construcție. Noua bază de la Mihail Kogălniceanu va găzdui permanent până la 10.000 de militari
Ion Iliescu, fost președinte al României: ”Este un moment istoric care marchează ruptura definitivă cu trecutul și un nou început. Primirea României în NATO, alături de Țările Baltice- foste republici sovietice- era un semnal de îngrijorare pentru Moscova, așa cum aspirațiile europene și nord-atlantice ale Ucrainei au stat la baza invaziei de astăzi. Îngrijorări pe care Bush încerca să le tempereze.”
George W. Bush: ”Rusia nu are de ce să se teamă de extinderea NATO, pentru că Rusia are nevoie de vecini pașnici și stabili, ca România. Așa cum i-am spus ieri președintelui Putin, o Rusie care este parte integrală a Europei nu are nevoie de zone tampon.”
Aderarea efectivă a avut loc la 29 martie 2004
Aderarea efectivă a avut loc la 29 martie 2004, doi ani după invitația de la Summitul de la Praga. Atunci au fost depuse documentele într-o ceremonie specială care a avut loc la Casa Albă, în prezența premierilor statelor vizate.
Într-o epocă dominată de frământări interne, alternanța la putere din 1996 și 2000 a fost un argument în favoarea aderării pentru că era semnul unei democrații funcționale.
Cel mai mult a cântărit însă decizia din 1999 a președintelui Emil Constantinescu prin care se interzicea survolarea spațiului aerian de către avioanele rusești. În schimb, Bucureștiul dădea undă verde avioanelor americane pentru a interveni în Serbia, aflată încă în plin proces de dezintegrare a fostei federații iugoslave.
Emil Constantinescu, fost președinte al României: ”După 20 de ani, Europa este marcată de războiul Rusiei în Ucraina, iar state precum Finlanda și Suedia au decis să renunțe la tradiționala neutralitate militară și s-au alăturat alianței, care numără acum 32 de state. Cu un rol esențial pe Flancul Estic, România a depus și candidatura președintelui Klaus Iohannis la funcția de secretar general al NATO.”
