Au trecut aproape trei săptămâni de când guvernul Franței a ales să îşi angajeze răspunderea pentru adoptarea reformei pensiilor. Preşedintele francez Emmanuel Macron a trecut prin parlament fără vot reforma controversată a pensiilor, care majorează vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, eludând procedura legislativă standard, prin intermediul unei lacune constituționale.
Măsura a declanșat noi proteste violente pe tot cuprinsul Franței.
Ar putea aceste proteste împotriva reformei pensiilor lui Macron și a instrumentalizării constituției de către președinte să genereze o schimbare dramatică în cea de-a V-a Republică a Franței?
Nu chiar atât de repede, susțin experții constituționali.
«Este o criză politică și nu una constituțională»
Thibaud Mulier, profesor de drept public la Universitatea Paris Nanterre, arată că protestele de astăzi privind pensiile sunt o manifestare a unei crize politice și nu a unei crize constituționale de amploare.
"Cred că, în acest moment, cea de-a V-a Republică va supraviețui acestui șoc, care mai degrabă ar putea deveni o criză instituțională", a declarat specialistul în drept constituțional.
Asta pentru că unul dintre elementele cheie care au condus la revolte mai violente a fost folosirea de către Macron a articolului 49.3 din Constituție, care a permis Executivului să forțeze reforma prin parlament, fără un vot.
Articolul este cât se poate de legal și a fost utilizat pe scară largă, dar a făcut, de asemenea, obiectul unei reforme constituționale din 2008 a instituțiilor franceze care a limitat utilizarea sa doar pentru legile bugetare, finanțarea serviciilor sociale oricare altă propunere legislativă votată aceiași sesiune parlamentară.
De asemenea, articolul permite parlamentarilor să declanșeze moțiune de cenzură, odată ce articolul este invocat. Lucru pe care legiuitorii opoziției franceze au încercat să-l facă, fără succes, din cauza numărului insudicient de voturi.
Pentru protestatarii care l-au supranumit pe Macron «rege», articolul 49.3 este un exemplu al modului în care cea de-a V-a Republică permite unui președinte puternic să treacă peste parlamentul care îl sfidează.
Articolul 49.3 este o discuție veche în politica franceză
Cea de-a V-a Republică franceză, fondată parțial de generalul Charles de Gaulle în 1958, după o revoltă în Algeria, se confruntă de multă vreme cu critici la adresa rolului Executivului, care deține controlul asupra Guvernului, Parlamentului și Consiliului Constituțional.
Însă schimbările ulterioare în legislația Republicii nu i-au diminuat rolul, ci, dimpotrivă, au sporit influența președintelui.
Prin referendumul din 1962, francezii au hotărât ca președintele să fie ales prin vot popular, iar referendumul din 2000 a condus la alinierea calendarelor alegerilor prezidențiale și parlamentare - lucru care a condus aproape întotdeauna la o majoritate absolută pentru președinte.
Macron trebuie să negocieze cu opoziția
Însă Macron a pierdut majoritatea absolută în parlament imediat după realegerea sa de anul trecut - o premieră din 1988 în Franța, ceea ce, potrivit lui Mulier, înseamnă că președintele ar trebui, în teorie, să negocieze mai mult cu opoziția.
"Avem un guvern și un președinte care se comportă ca și cum ar avea o majoritate absolută și consideră că pot continua practica «prezidențialistă» pentru a-și pune în aplicare programul cu o majoritate relativ docilă, dar nu este cazul acum", a mai spus acesta.
Matthias Tavel deputat al Partidului de extremă-stângă Franța Nesupusă a declarat pentru Euronews că este ca și cum Franța tocmai acum a descoperit că Macron și-a pierdut majoritatea absolută.
"Suntem probabil singura țară democratică, singura țară din Europa, în orice caz, în care un președinte al republicii și un guvern pot impune o lege fără votul Adunării Naționale", a întărit el.
Din punct de vedere istoric, ori de câte ori guvernul francez a încercat să reformeze sistemul de pensii a generat proteste în masă, demonstrațiile obligându-l în 1995 pe premierul Alain Juppé să renunțe la reforma sa.
În timp ce protestele se concentrează în continuare împotriva creșterii vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, Carolina Cerda-Guzman, lector de drept public la Universitatea din Bordeaux, spune că acum problema ia o nouă întorsătură.
Este o chestiune legată de semnificația alegerilor prezidențiale și de mandatul pe care îl conferă președintelui.
Ar putea criza actuală a pensiilor să determine schimbările necesare pentru a VI-a Republică?
Cea de-a V-a Republică franceză este a doua cea mai longevivă republică după cea de-a Treia, care a durat 70 de ani și s-a încheiat în 1940, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Partidul de stânga Franța Nesupusă (La France Insoumise), Jean-Luc Mélenchon, propune alegătorilor o platformă politică ce promovează a VI-a Republică.
Matthias Tavel a mai spus pentru Euronews că se așteaptă ca propunerea partidului său să facă parte din discuțiile din această lună ale opoziției mai largi de stânga. Oficialul a mai spus că din perspectiva sa guvernul francez este o "anomalie democratică".
Însă, deși criza actuală este un "bun vector de imagine" pentru a lansa discuțiile cu privire la o nouă republică, ideea unei a VI-a Republici nu se află pe agenda cetățenilor. nu este cerută de alegători, potrivit lui Mulier. În plus, în opinia sa, o reformă instituțională de amploare, precum cea realizată în 2008, ar fi dificil de realizat din punct de vedere juridic și există puțină "voință politică" în acest sens.
Deputata Olga Givernet, din partea partidului Renașterea (Renaissance), condus de Macron, a spus că cea de-a V-a Republică a îndreptat Franța spre o mai mare stabilitate și că nu este o "aberație democratică", așa cum o cataloghează opoziția.
Ea a declarat că, deși utilizarea articolului 49.3 nu a fost o soluție dezirabilă, "lasă o șansă de vindecare", în timp ce "își arată totuși limitele".
"Se consideră că astfel se neagă democrația, chiar dacă majoritatea parlamentarilor sunt în favoarea reformei pensiilor. Aceasta este ironia unui sistem în care minoritatea pretinde fără a fi pusă la îndoială că deține majoritatea", a argumentat ea.
Constituția franceză, de la teorie la practică
Carolina Cerda-Guzman subliniază că există o contradicție în felul în care funcționează cea de-a V-a Republică, deoarece, pe hârtie, Constituția este echilibrată, dar în practică este "complet diferită și îi permite președintelui să preia controlul asupra întregii politici naționale".
"Președintele este cel care a decis să declanșeze articolul 49.3, chiar dacă nu este de datoria lui să facă acest lucru. Ci este atributul premierului", a spus ea.
În plus, există puține "căi de ieșire" prin care cetățenii pot impune o decizie pe agenda președintelui, iar cele care există rămân tot în mâinile președintelui, cum ar fi un referendum sau dizolvarea parlamentului, a adăugat specialista.
Chiar dacă nu sunt cumulate condițiile necesare pentru a duce către o a VI-a Republică franceză, criza actuală ar putea determina alte schimbări instituționale.
Ce alte schimbări ar putea declanșa criza actuală
Într-adevăr, Macron a încercat deja să modifice constituția în timpul primului său mandat, având în vedere planul său de introducere a votului proporțional la alegerile parlamentare și de reducere a numărului de parlamentari.
El a încercat din nou după protestul "vestelor galbene", să vină cu o reformă care ar fi facilitat declanșarea unui referendum comun de către parlament și cetățeni, dar legea nu a fost dusă la bun sfârșit.
Luna trecută, deputatul comunist Stéphane Peu a depus o propunere legislativă de a supune planul de reformă a pensiilor unui astfel de referendum - 252 de deputați semnând în favoarea acestuia.
Propunerea respectivă este în prezent examinată de Consiliul Constituțional al Franței.
Deocamdată, francezii așteaptă să vadă ce decide Consiliul cu privire la propunerea de reformă a pensiilor și la referendum, în timp ce protestele continuă să zguduie Franța.
"Poate că această criză este o oportunitate de a dezbate disfuncționalitățile celei de-a V-a Republici. Va trebui să o facem din punct de vedere politic, dar asta înseamnă că trebuie să vină atât din partea majorității (prezidențiale - n.red.), cât și din partea opoziției", a declarat Mulier.
