Oricine privește în acest moment la turbulențele sociale din Franța, poate crede că țara este în pragul unei revoluții. În marile orașe, de la Paris la Lyon, au izbucnit revolte în noaptea de joi spre vineri. Manifestanții s-au ciocnit cu forțele de ordine și au încercat să incendieze clădiri publice. Totul a început după ce președintele Emmanuel Macron a impus o reformă a sistemului de pensii.
Violențele din ultima vreme vin după săptămâni de proteste relativ pașnice. Milioane de oameni au ieșit în stradă pentru a se opune legii care crește vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani. Regele Charles al Marii Britanii a fost obligat să își amâne vizita în Franța ca urmare a tulburărilor sociale grave. Cu toate acestea, șansele ca protestele să determine plecarea din funcție a președintelui Macron sunt aproape nule. Merită amintit că guvernul francez a supraviețuit la limită unei moțiuni de cenzură.
Întrebarea fundamentală este, așa cum arată cei de la Politico, ce se va întâmpla după ce Macron, cu al său stil de conducere hiper-personal, va părăsi definitiv scena politică? Constituția franceză nu îi permite acestuia un al treilea mandat, iar Macron va lăsa în urmă un partid de guvernământ în căutarea unui lider. Într-adevăr, este posibil chiar să asistăm la o dezintegrare a partidului Renaissance (République En Marche !). În acest context, extrema dreaptă și extrema stângă vor încerca să umple vidul politic creat.
Astfel, oricine își dorește să vadă Franța rămânând ferm ancorată în tabăra pro-UE și pro-NATO are motive serioase de îngrijorare.
Macron, pe nisipuri mișcătoare
Primul motiv pentru care democrația din Franța ar putea fi amenințată în viitorul apropiat este legat de starea partidului centrist al președintelui Macron, Renaissance. În democrațiile stabile partidele aflate la guvernare au de regulă o istorie suficient de îndelungată și o bază ideologică solidă. În cazul Franței însă, partidul lui Macron s-a năsut cu unicul scop de a-l propulsa pe acesta la Palatul Elysée. Partidul nu a produs până acum nici o figură politică notabilă care i-ar putea succeda lui Macron.
„Peisajul politic nu este doar fracturat, ci nu oferă nicio speranță pentru președinte, pentru guvern sau pentru susținătorii lor”, a spus analistul politic Jean-Daniel Lévy, de la Harris Interactive. „Nu există o «doctrină Macron» sau un succesor ideologic al lui Macron”, a mai completat acesta.
Al doilea motiv de îngrijorare este legat de faptul că actuala criză din Franța i-a impulsionat pe extremiști. Cazul cel mai elocvent este acela a lui Jean-Luc Mélenchon, politician de extremă stânga. Acesta a avut doua tentative de a devenit președinte, dar ca urma a eșecurilor din alegerile prezidențiale, Mélenchon a dispărut o vreme din peisaj. Acum, în contextul protestelor din Franța, acesta a revenit în lumina reflectoarelor. Mélenchon este cunoscut pentru viziunile sale anti-NATO și eurosceptice, iar în acest climat fertil din Franța popularitatea sa ar putea crește.
Le Pen, cu ochii pe marele premiu
Cu toate acestea, perspectivele lui Mélenchon de a prelua puterea în 2027 par slabe. Potrivit unui sondaj IFOP publicat la începutul lunii martie, doar 21% dintre francezi cred că este cel mai bine poziționat pentru a conduce opoziția.
Mult mai bine poziționată este Marine Le Pen, șefa extremei drepte pe care Macron a învins-o de două ori în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Le Pen nu pare a fi renunțat la ambiția de a deveni președinte. Acesta a decis să reformeze partidul, renunțând la numele „Frontul Național”, care era asociat cu tatăl său, personaj care a minimalizat Holocaustul, și a decis să renunțe la ideea abandonării zonei Euro. Marine Le Pen va încerca probabil să candideze din nou în alegerile prezidențiale și, de data aceasta, fără Macron în peisaj, șansele sale cresc exponențial.
„După Macron, vom fi noi”, a declarat ea pentru BFMTV în această săptămână.
În afară de Le Pen, alegerea evidentă pentru a-i succeda lui Macron ar fi Édouard Philippe - fostul premier. De când a părăsit funcția, Philippe a activat ca primar al orașului Le Havre, dezvoltând totodată propria platformă politică de centru-dreapta, Horizons.
Dar poziția lui Philippe în ceea ce privește pensionarea, acesta susținând o creștere a vârstei legale la 67 de ani - dincolo de ceea ce a propus Macron - nu i-a adus niciun avantaj în ochii electoratului din Hexagon. Potrivit unui sondaj realizat de Odoxa, 61% dintre francezi nu au fost mulțumiți de încercarea sa de a apăra reforma pensiilor.
Acesta nu a precizat cu siguranță dacă va candida în 2027, iar acțiunile din ultima săptămână sugerează că asocierea sa cu Macron s-ar putea dovedi a fi o piedică pentru perspectivele sale odată ce va începe campania, în cazul în care va decide să intre în cursă.
