Matei Vișniec a fost invitatul lui Claudiu Popa la Vocile care contează. Dramaturgul a vorbit despre mișcările de stradă din Franța și despre cum francezii își apără dreptul de a trăi o viață bună și de calitate.
"Se poate întâmpla orice în Franța. S-a mai întâmplat ca o lege odată promulgată să fie retrasă. Deci, nu știm nimic. Este o țară paradoxală. Cei care se luptă pentru doi ani suplimentari de viață bună. Se luptă pentru o idee de progres pe care ar trebui să o apărăm și noi. În mod normal, tot secolul al XIX-lea ne-a promis ceva – că omul va fi tot mai liber și că datorită evoluției științei și tehnicii, omul treptat se va elibera de muncă.
Ceea ce nu se întâmplă tocmai așa. Francezii au luat-o de bună. Ei chiar cred că ar trebui să se întâmple așa și că n-are niciun rost să ieși la pensie la 64 de ani când, de fapt, progresul ar trebui să te ajute să câștigi timp, pe care să-l petreci cu familia. Arta de a trăi tot în Franța a fost inventată. Acesta este un aspect. Nu poți blama niște oameni care spun că «viața noastră nu e chiar așa de lungă». După 70 de ani în general ne îmbolnăvim și dacă mai trăim până la 85-90 nu e sigur că suntem în formă, vrem să ieșim mai repede la pensie", a spus Matei Vișniec despre protestele care macină Franța de 10 zile și despre cum pot evolua acestea.
Vișniec arată că extremismul pune în pericol ideile bune și inițiativele legitime
"Ceea ce mi se pare mai grav în Franța sunt curentele revoluționare, capabile să strice tot ce a creat Franța de valoare, ca să obțină doi ani de viață bună. Aceste curente «revoluționare» sunt inspirate de extrema stângă, anarhiști, care vin și dintr-o zonă a inculturii politice totale.
Dacă Franța ar fi realizat un proces al comunismului, al ideologiei, poate că nu s-ar fi ajuns aici, dar, în general, există această tendință – extrema stângă sunt îngerași care vor progresul, iar cea dreaptă diavoli care vor regresul.
Schematizez, dar aș vrea să închei cu un citat, ca să înțelegem bine Franța, îl citez pe Sylvain Tesson, un scriitor iubit în Franța: «Franța este un paradis locuit de oameni care se cred în infern». Și acest lucru e adevărat. Îi iubim mult pe francezi, îi înțelegem mai greu, uneori și mie mi se pare că trăiesc pe altă planetă. Când la est avem un război care vrea să eradicheze tot ce înseamnă civilizație Occidentală, libertate de a gândi, a presei și altele, poate chiar nu e momentul să îți distrugi tu însuți băncile, sistemul de transport, instituțiile și să creezi haos într-o țară locomotivă a UE", a mai explicat acesta.
Matei Vișniec susține că nu s-a solidarizat întreaga societate franceză cu greviștii și sindicaliștii?
"Nu, nu este solidară toată societatea (n-red.). Cum se întâmplă în astfel de momente, o minoritate are de fapt elanul și dă tonul și pe acea minoritate se focalizează și mediile de informare. În 1981, când socialistul Francois Mitterand a ajuns la putere, a decretat pensia la 60 de ani – un progres extraordinar.
Franța a fost prima țară din Europa, care, în 1936, a obținut două săptămâni de concediu plătite. Există o tradiție a luptei sociale, iar francezii nu vor să renunțe la aceste achiziții sociale. Nu vor și cred că au dreptate. Apelurile la violențe mă indignează, mă sperie – această idee că dacă nu dăm foc, nu distrugem, nu violentăm nu vom fi ascultați de putere", a spus Matei Vișniec.
O lege promulgată poate fi retrasă. Nimic nu este sigur
"Există acest articol de lege perfid, care accelerează procedurile în parlament. Acest articol este toxic, pentru că atâta vreme cât e folosit de oameni care cred în democrație este bine, dar dacă vine un președinte de extrema dreaptă și începe să-l folosească sistematic, nu intrăm în dictatură pe linie democratică? Toate mecanismele sunt democratice, dictatorul le folosește și introduce un tip de guvernare totalitar sau autoritar. Și el are dreptate și ceilalți au dreptate, și cei care se luptă au dreptate. Asta e definiția tragediei antice grecești. Toată lumea are dreptate, dar toată lumea moare la sfârșit. După, zeii sunt de vină sau destinul", a conchis Matei Vișniec, cu privire la turnura pe care o poate lua procesul legislativ în Franța.
