UE vrea să ofere mai multă libertate de mișcare rezidenților din afara spațiului comunitar și își propune să reducă timpul de așteptare pentru obținerea statutului de rezident permanent pentru cetățenii non-UE, de la cinci la trei ani.
Parlamentul European intenționează să facă aceste modificări la actuala legislație în materie, dar mai are de trecut un obstacol, acordul guvernelor naționale.
Cum se obține statutul de rezident permanent în UE?
Teoretic, resortisanții din afara UE pot obține statutul de rezident permanent în blocul comunitar, dacă au locuit timp de cel puțin 5 ani cu forme legale într-o țară din UE. Aceștia nu trebuie să fi părăsit statul pentru o perioadă consecutivă mai mare de șase luni sau pentru o perioadă care să însumeze 10 luni în toată perioada în care au locuit acolo.
De asemenea, trebuie să dovedească faptul că au o asigurare de sănătate, dar și că au venituri stabile și constante cu care se pot susține. Persoanele care solicită rezidență permanentă trebuie să demonstreze că s-au integrat în țara în care locuiesc. Cum pot face asta? Prin testarea cunoștințelor lingvistice sau culturale.
Însă majoritatea statelor UE eliberează permise de ședere care nu sunt valabile în afara graniței statului, respectiv permise pentru rezidență națională, nu comunitară. Există, totuși excepții, însă acest lucru poate presupune o serie de verificări suplimentare.
Ce impact au aceste schimbări pentru rezidenții din afara spațiului UE?
Anul trecut, Comisia Europeană a propus simplificarea reglementării pentru acordarea dreptului de ședere permanentă. Săptămâna aceasta, eurodeputații au declarat că doresc să reducă de la cinci la trei ani perioada pe care cetățenii din afara UE trebuie să o petreacă locuind în blocul comunitar pentru a obține rezidența permanentă.
De asemenea, legiuitorii europeni au explicat că oamenii trebuie să aibă dreptul de a cumula perioadele de timp trăite în diferite state și să aibă permisiunea de a include în calcul timpul petrecut la studii în spațiul comunitar, cel dedicat muncii sezoniere sau timpul în care au beneficiat de protecție temporară, cum ar fi în cazul refugiaților ucraineni.
Rezidenții permanenți din UE ar putea să se mute și în alt stat membru al blocului fără restricții suplimentare de muncă sau verificări suplimentare privind integrarea socială. Copiilor aflați în întreținere li s-ar acorda, de asemenea, același statut.
Pe de altă parte, persoanele străine care dețin un permis de ședere într-o țară din UE doar pentru că sunt parte a unei scheme de investiții nu ar trebui să fie eligibile pentru a primi rezidență permanentă, au explicat deputații europeni.
"În conformitate cu noile norme, titularii statutului de rezident permanent în UE vor putea să se mute într-un al doilea stat membru în scopuri de muncă sau de studiu fără a îndeplini cerințe suplimentare (cum ar fi verificările tipice pieței muncii sau cerințele de integrare)", potrivit unei declarații a Comisiei pentru libertăți civile a Parlamentului European.
Ce vor decide guvernele UE?
Deputații europeni și-au exprimat clar poziția, însă mingea este acum în terenul guvernelor UE, care vor trebui să negocieze și în cele din urmă să își dea acordul pentru a face modificări asupra legii în vigoare.
Este de așteptat ca noua legislație să fie finalizată până în februarie 2024, înainte de următoarele alegeri pentru Parlamentul European.
Însă guvernele ar putea încetini procesul legislativ, deoarece propunerea a stârnit controverse în rândul unor grupuri politice care consideră că problemele legate de imigrație ar trebui să fie chestiuni gestionate la nivel național și nu la nivel central.
